Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit pe 7 octombrie 2012 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală, a explicat semnificațiile pericopei evanghelice a Duminicii a XX-a după Rusalii de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al VII-lea, versetele de la 11 la 16, care face referire la Învierea fiului văduvei din Nain.
Minunea relevă în primul rând faptul că Mântuitorul nu Își lasă poporul la greu, a arătat Patriarhul României.
„Evanghelia ne arată că minunea Mântuitorului Iisus Hristos este o cercetare a lui Dumnezeu, o prezență milostivă, mângâietoare și izbăvitoare și de viață dătătoare a lui Dumnezeu Care este de fapt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veșnic Care S-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. În mod surprinzător însă Evanghelia ne arată că nimeni nu L-a chemat pe Iisus și nici pe ucenicii Săi să vină în Nain. Nimeni nu L-a anunțat despre durerea acestei mame văduve care ducea pe ultimul drum pe unicul său copil. Prin aceasta înțelegem că Mântuitorul Iisus Hristos nu așteaptă să fie chemat ca să consoleze pe cei îndoliați, pe cei îndurerați de moartea unei ființe dragi, ci El din proprie inițiativă merge spre locul unde se află multă durere, întristare și suspin. El fiind Dumnezeu milostiv merge spre cei ce au nevoie de întărire sufletească, de consolare, de mângâiere atunci când se simt singuri, părăsiți, deznădăjduiți și dezorientați. Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos ne învață să fim alături de cei care sunt triști, îndurerați, îndoliați pentru că au pierdut copii sau rude sau prieteni sau persoane pe care le-au prețuit foarte mult. Deci, iubirea milostivă este rațiunea principală sau motivul principal pentru care Iisus Hristos Domnul împreună cu ucenicii Săi a mers spre cetatea Nain”.
Mântuitorul Hristos îi spune femeii văduve Nu plânge! și o împiedică astfel să se prăbușească sufletește, copleșită de durerea pierderii unicului ei fiu.
Atitudinea de mângâiere arătată de Domnul este un îndemn pentru toți să oferim compasiune celor aflați în necazuri grele, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după cum ne informează Radio TRINITAS.
„Omul aflat în durerile simțirii pierderii unei ființe dragi este adesea pătruns de sentimentul neputinței, neajutorării și al părăsirii. Al părăsirii de Dumnezeu și părăsirii de propria forță sau putere de a mai face ceva în fața morții, în fața necazului sau a suferinței. Consolarea sau mângâierea în vremuri de mare durere pentru cineva este o lucrare de iubire milostivă, de ajutorare a semenilor noștri și de aceea lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos de păstor de suflete, de vindecător de durere și suferință este o lucrare a Bisericii. Biserica prin slujbele, prin rugăciunile ei pentru cei morți, pentru cei adormiți în Domnul aduce mângâiere și alinare în familia îndoliată. De aceea, a stabilit mai multe soroace de pomenire a morților care sunt și consolare sau întărire duhovnicească, mângâiere a familiilor îndoliate”.
„Evanghelia ne cheamă să avem față de cei îndoliați sau îndurerați o atitudine de compătimire și în același timp de cinstire a celor plecați dintre oameni trecuți la cele veșnice. Cultul morților sau cinstirea morților este în primul rând un act de credință și anume, credința că sufletul omului este nemuritor întrucât a fost creat după chipul lui Dumnezeu cel nemuritor, cel veșnic viu. Hristos Care este Domn și peste cei morți și peste cei vii se bucură când noi iubim pe cei care au fost părinții noștri, binefăcătorii noștri, apropiați, mărturisitori în credință. De aceea, rugăciunea pentru morți este dovada cea mai frumoasă a iubirii mai tare decât moartea. Această iubire față de cei trecuți la Domnul se arată și în îngrijirea mormintelor lor, prin modul cum cinstim osemintele lor pe care le înhumăm, le îngropăm, nu le incinerăm, nu le ardem în crematoriu tocmai din respect pentru trupul în care a locuit Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt locuiește în sufletul omului, iar din suflet se răspândește prezența lui și în trupul omului”, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, Preafericirea Sa evidențiază că Mântuitorul Hristos are o grijă deosebită pentru tineri.
„În Evanghelia de astăzi învățăm că Mântuitorul Iisus Hristos cinstește și sicriul acestui tânăr mort prin faptul că se atinge de el. În Legea veche, mozaică a lui Moise nu se permitea ca cineva să se atingă de mort pentru că se considera un act de necurăție. Mântuitorul însă, după cum spune Evanghelia, S-a atins cu mâna de sicriul lui. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei interpretează acest gest al Mântuitorului ca fiind unul de prețuire a materiei trupului prin care lucrează Duhul Sfânt. S-a atins cu trupul, cu mâna Sa de sicriul tânărului mort pentru a arăta că prin trup se comunică puterea vieții pe care Mântuitorul i-o redă acestui copil. Evanghelia ne mai arată că trebuie să întărim, să mângâiem, să consolăm pe cei îndoliați, să cinstim pe cei trecuți la Domnul, dar ea arată prin mesajul cuvintelor Mântuitorului Tinere, ție îți zic scoală-te și o grijă pentru tineri. Mântuitorul a săvârșit trei învieri din morți și toate acestea trei au fost săvârșite asupra unor tineri: fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair și prietenul Său Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta și Maria. Prin aceasta Mântuitorul ne arată că tinerețea este simbolul vieții veșnice și că El nu dorește moartea celor tineri, ci să fie o bucurie pentru părinți, pentru frați, pentru societate, pentru comunitate”.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XXI-a după Rusalii.
