Duminică, 20 decembrie, la biserica românească din Chambesy a avut loc serbarea de Crăciun, informează „Ziarul Lumina”.
În mica localitate Chambésy, din apropierea orașului Geneva, se află biserica românească „Învierea Domnului”. O bisericuță care te cucerește prin frumusețea icoanelor și care se pregătește de sărbătoare: serbarea de Crăciun. Pentru românii din diaspora, biserica a rămas locul de întâlnire săptămânal, locul păstrării identității naționale. În bisericuță, poți zări costume tradiționale românești, purtate cu drag atât de cei mari, cât și de cei mici. Simbolistica costumului popular, purtat mereu de bunicii nostri la biserică, va fi explicată la sfârșitul slujbei de mitropolitul Iosif, venit pentru a asista la serbarea organizată de mica comunitate românească.
La ora 9:00, acordurile colindelor răsună deja dintr-o cămăruța alăturată, unde au loc repetițiile pentru concertul de colinde ce se va desfășura imediat după încheierea Sfintei Liturghii. Dirijorul coralei, îmbrăcat în straie românești, reușește să transmită bucuria colindelor tuturor celor prezenți.
După încheierea slujbei, începe prima parte a progamului special, o veste minunată răsună din vocile tuturor, sub îndrumarea părintelui Vergil. Între colinde, un „îngeraș” recită o poezie. Deja de la o vârsta fragedă, „îngerașii” vorbesc atât limba română, pe care o ascultă în familie, dar și limba franceză, pe care și-o însușesc la grădiniță sau la școală. Moș Crăciun, sosit pe neașteptate, ascultă uimit frumusețea colindelor românești.
Urmează concertul pregătit de grupul „Colindița”, iar „gazdele mari” care iau parte la concert încep să tresalte. Pe fețele lor se citește bucuria, bucuria regăsirii unei amintiri pe care o credeau uitată. „Praznicul luminos” este vestit și anul acesta. Concertul se încheie, dar „îngerașii” au pregătit ceva deosebit. Este pusă în scenă piesa „Irod și magii”. Acum, cuvintele ar fi de prisos pentru a descrie ce se petrece. Pare că timpul se oprește. Părinții, ghemuiți, rostesc piesa în același timp cu cei mici. Cuvinte de admirație se aud din toate părțile, iar moșul încărcat cu daruri privește cu admirație, căci el trăiește pentru și prin copii. Îi cheamă la el…, vrea să le știe numele…, îi felicită, iar „îngerașii” răspund cu poezii pregătite pentru acest moment. Pe chipul copiilor se citește bucuria, pe care mulți dintre părinții lor au venit să o caute pe alte meleaguri, dar neuitând niciodată bucuria de a fi român. Serbarea se sfârșește, în aplauzele tuturor, iar în camera alăturată are loc obișnuita agapă cu mâncăruri românești. Totul pregătit pentru a mai alina dorul de casă, pentru a aduce în sufletul copiilor atmosfera de sărbătoare românească pe care părinții au trăit-o în familiile lor și pe care au promis că nu o vor uita.
