In perioada 16-18 septembrie 2005, Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, participa la Gniezno, prima capitala a Poloniei, la un Simpozion international cu tema ‘Europa dialogului. A fi crestin intr-o societate pluralista’. In cadrul simpozionului, Inalt Prea Sfintia Sa va avea doua interventii:
1. ‘Viata ca dialog existential’, unde va sublinia faptul ca, astazi, avem mare nevoie, in familie si in societate, in Biserica si intre Biserici, in fiecare religie si intre religii, in popor si intre popoare, de facatori de pace si de dialog existential, pentru ca viata sa fie o binecuvantare sfanta. Europa stiintei si a progresului economic are azi mare nevoie de dialog existential si de comuniune spirituala on interiorul ei si in afara ei. Dialogul existential autentic este mai mult decat o coexistenta pasnica, deoarece finalitatea lui este comuniunea, adica unitatea sprirituala a persoanelor diferite ca temperament, cultura, varsta, statut social, natiune, rasa etc. Egoismul individual sau colectiv, autosuficienta, teama de aproapele sau indiferenta fata de strain, cunoasterea superficiala sau eronata a semenului nostru, omul care difera mult de eul meu – toate acestea pot deveni obstacole majore in realizarea dialogului existential. Totusi, exista persoane, comunitati si institutii umane care cultiva darul sfant al dialogului, care ajuta la deblocarea starilor conflictuale, faciliteaza comunicarea si reconcilierea, cooperarea si comuniunea de iubire intre persoane si popoare diferite si chiar adverse. Despre acestia, Mantuitorul Iisus Hristos a spus: ‘Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’ (Matei 5, 9). Acesti oameni seamana cu Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume ca sa invete pe oameni ca fara dialog nu este libertate, fara iubire nu exista umanitate si fara rugaciune nu exista eternitate.
2. A doua interventie are tema: ‘Dialogul cu necredinciosii. Dificultati si sperante’. Inalt Prea Sfintia Sa arata ca dialogul omului credincios euharistic cu omul care nu crede, in sensul ca neaga existenta lui Dumnezeu sau prezenta Lui in creatie si in istorie, nu trebuie sa plece de la faptul necredintei ca un potential neactivat, ci de la unele calitati spirituale ale persoanei umane care se declara necredincioasa. In acest sens, daca persoana umana este pasionata de frumusetile creatiei, le apara si le cultiva sau lupta pentru demnitatea umana, pentru adevar, libertate si ajutorare frateasca in societate, aceasta persoana se afla aproape de credinta (cf. Romani 2, 14-16). Desigur, este de dorit ca omul sa ajunga la fericirea credintei depline, deoarece ‘fara credinta este cu neputinta a fi placut lui Dumnezeu’ (Evrei 11, 6). Pe de alta parte, multi oameni se lauda cu credinta lor religioasa, insa nu pot trai conform credintei lor, nu aplica in viata personala si sociala perceptele credintei. De aceea, in dialogul cu necredinciosii trebuie sa lasam mai intai sa vorbeasca faptele credintei mai mult decat cuvintele credintei. Printre participanti remarcam prezenta Cardinalului Walter Kasper, a Cardinalului Christoph von Schönborn, a Arhiepiscopului Ioannis Zizoulas s.a.
Secretariatul Centrului eparhial Iasi
