Aproape 1.000 de persoane au participat duminică, 20 martie, la Concertul in memoriam Mitropolitul Bartolomeu, organizat de Fundația ‘Mitropolitul Bartolomeu’, cu ocazia împlinirii, în 18 martie, a 90 de ani de la nașterea vrednicului de pomenire slujitor al Bisericii, după cum ne informează ‘Ziarul Lumina’, Ediția de Transilvania. Ideea acestui eveniment a fost lansată în urmă cu șase luni, pentru aniversarea celor 90 de ani de viață ai ierarhului, însă, în urma trecerii la Domnul, evenimentul a fost dedicat comemorării personalității Înalt Preasfinției Sale.
Așa cum însuși mitropolitul Bartolomeu și-a dorit, concertul a fost susținut de Cvartetul Transilvan al Filarmonicii din Cluj-Napoca, în deschidere având loc un recital de muzică sacră al Coralei ‘Psalmodia Transylvanica’, dirijată de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj. Teologul clujean Radu Preda a evocat personalitatea complexă a mitropolitului Bartolomeu, pornind de la cele trei mari virtuți ale sale: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni și iubirea de libertate.
La concertul dedicat ierarhului au participat Înalt Preasfințitul Andrei, Mitropolitul ales al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Vasile Someșanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, precum și personalități ale culturii și administrației, profesori, preoți, politicieni și simpli credincioși care l-au iubit și apreciat pe arhipăstorul lor.
Corala ‘Psalmodia Transylvanica’ a susținut un recital de muzică sacră, avându-i ca soliști pe arhidiaconul Gavril Vârva, soprana Florica Unguraș și mezzosoprana Maria Pop. Concertul Cvartetului Transilvan, format din Gabriel Croitoru – vioara I, Nicușor Silaghi – vioara a II-a, Marius Suărășan – violă și Vasile Jucan – violoncel, a inclus piese ale unor compozitori precum W.A. Mozart, Jules Massenet, Joseph Haydn, AntonÃn Leopold Dvorak, dar și selecții din suitele românești interpretate cu o originalitate și virutozitate remarcabile. Violonistul Gabriel Croitoru a cântat pe vioara Guarnieri 1731, care a aparținut compozitorului George Enescu.
Mitropolitul Bartolomeu, ‘omul fără vicleșug’
‘Omul fără vicleșug’, așa rămâne mitropolitul Bartolomeu pentru vechiul său prieten duhovnicesc, acum succesorul său în scaunul de mitropolit, IPS Andrei, după cum l-a descris în cuvântul adresat în deschiderea concertului. Pentru IPS Andrei, mitropolitul Bartolomeu va rămâne un om puternic, ceea ce l-a ajutat să treacă prin toate necazurile, curajos, calitate dovedită mai ales în perioada de detenție, ferm în fața problemelor societății din ultimii 20 de ani, tenace, vocea fiindu-i auzită întotdeauna, chiar dacă nu a fost mereu și ascultată.
Pornind de la însemnătatea numelui Bartolomeu, IPS Andrei îl numește pe vrednicul de pomenire mitropolit ‘dăruit de Dumnezeu’: ‘Când am devenit preot, lectura scrierilor lui Valeriu Anania îmi oferea o adevărată desfătare duhovnicească. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la slujba de înmormântare, l-a numit un ‘misionar printre intelectuali’. Noi realizăm că un mare bărbat al credinței, al Scripturii și al spiritualității românești s-a mutat în eternitate și nu suntem în stare să subliniem îndeajuns complexa lui personalitate de teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducător, orator de seamă, mai ales ierarh energic și categoric. Numele pe care l-a purtat mitropolitul Bartolomeu spune câte ceva despre puternica-i personalitate. Noi, oamenii, suntem tentați să ne ascundem cu ipocrizie gândurile și vicleniile. Mitropolitul Bartolomeu n-a făcut acest lucru’.
Omul Bartolomeu Anania
Ca unul a cărui viață a fost profund marcată de experiența IPS Bartolomeu, încă înainte ca acesta să devină arhiepiscop și mitropolit al Clujului, cunoscutul teolog clujean Radu Preda a sintetizat personalitatea complexă a iubitului ierarh prin prisma a trei virtuți care l-au caracterizat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni și iubirea de libertate. Viața mitropolitului Bartolomeu a cunoscut nevoințe dintre cele mai aspre, chinuri dintre cele mai covârșitoare, dar și bucurii dintre cele mai înălțătoare, fiind, de-a lungul întregii vieți, un model pentru toți, așa cum va rămâne în veșnicie. Teologul Radu Preda a mai menționat despre marele ierarh că ‘iubirea lui Dumnezeu, la părintele Anania, s-a simțit de tânăr, de foarte tânăr. A avut un drum spiritual atipic, o traiectorie mai degrabă de alpinist, unde puținele victorii pe verticală au fost plătite cu tot atâtea, sau mai multe, căderi în gol. De aceea, când a ajuns pe pisc, n-a ajuns ca un învingător, ci ca un realist. A cunoscut elita monahismului românesc. Nu a văzut pușcăria ca pe o pedeapsă, ci a văzut-o ca pe o pedeapsă pentru păcatele trecute și pentru, eventual, cele viitoare, ca pe o pedagogie a lui Dumnezeu. Perioada americană a fost, literar vorbind, una foarte bogată, a scris mult, cu voluptate, angajat, luptător, a avut parte de cele mai sinistre surprize’.
Copilăria mitropolitului Bartolomeu apare, din spusele teologului clujean, ca o copilărie fericită, înstelată, luminată de pasiunea cititului, iar mai târziu, a scrisului. La seminar s-a bucurat de grija unor dascăli eminenți, fiind îndrumat apoi spre mari universități. Dar cel mai important moment spiritual din viața ierarhului a fost decizia de a intra în monahism, despre care Radu Preda spunea că ‘nu a fost o hotărâre ușoară, dar nici gândită, a fost ca un trăsnet, un pariu’. Valeriu Anania rămâne pentru cel pe care l-a inspirat un om cu o inteligență sclipitoare, ‘de multe ori în contradicție cu smerenia’.
Numit arhiepiscop al Clujului, IPS Bartolomeu a urmărit și a luptat pentru dinamizarea activității pastorale a clerului și pentru diversificarea ei în funcție de cerințele societății, pentru implicarea Bisericii în acțiunile de asistență socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică și Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon și prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relațiilor ecumenice practice prin păstrarea identității proprii. A sădit în inimile oamenilor învățătura Evangheliei. Așa cum spunea teologul Radu Preda, ‘în cazul mitropolitului Bartolomeu, avem un om de litere, care a devenit un om al Cuvântului’.
