Institutul de Orientalistică și Facultatea de Teologie Evanghelică (Luterană) ale Universității „Eberhard – Karls” din Tübingen au organizat în zilele de 5-6 decembrie în vechiul oraș universitar de pe Neckar a patra serie de conferințe, dedicată Orientului creștin, intitulată „Asceza și monahismul în Orientul creștin”, informează „Ziarul Lumina’.
22 de conferențiari de la universități de prestigiu din șapte țări europene (Germania, Franța, Danemarca, Austria, Italia, Anglia și Polonia) au abordat diverse teme, organizate pe 5 categorii: începuturile monahismului, dezvoltarea monahismului în spațiile sirian, sud-caucazian, egiptean și arab.
Interesul pentru originile și dezvoltarea monahismului și a tradițiilor monahale orientale este deosebit de mare în spațiul occidental, care descoperă valori spirituale greu de găsit azi într-o lume din ce în ce mai secularizată. Oferta de publicații și lucrări științifice de gen este una remarcabil de bogată, care lasă să se întrevadă valoarea spiritualității răsăritene pentru cercetătorii universităților vest-europene.
Specialiști în istoria bisericească orientală au evidențiat în discursuri foarte documentate similarități între monahismul creștin și tradițiile ascetice din lumea elenistică precreștină sau iudaică. Astfel, prof. Hermann Lichtenberger de la Facultatea de Teologie Evanghelică din Tübingen a evidențiat similitudini între mișcările cu caracter ascetic din spațiul iudaic (Filon, terapeuții, esenienii), iar prof. Volker Drecoll a făcut o paralelă între structurile comune din asceza lumii greco-romane (stoicii, pitagoreicii, Marcus Aurelius), pe trei paliere, anume lupta contra sinelui, orientarea către Dumnezeu și căutarea perfectibilității proprii. Amândoi conferențiari au subliniat însă diferența fundamentală între asceza creștină și cea precreștină, anume scopul urmărit, care este cu totul altul în cele două culturi.
Asceza la Sfântul Pavel nu însemna lupta împotriva trupului, ci împotriva pornirilor pătimașe. „Ea nu este o negare, ci o afirmare a trupului”, sublinia Athanasios Despotis (Bonn), citând din comentariile Sfântului Ioan Gură de Aur la epistolele pauline, iar prof. Dimitri Bumazhnov de la Institutul de Orientalistică din Tübingen a subliniat caracterul profund eclezial al monahismului răsăritean, încă de la rădăcinile sale. Singurătatea monahului nu înseamnă ruperea de trupul Bisericii, ci căutarea unui mod de viață cât mai aproape de îndemnele evanghelice.
Prelegerile ce au urmat au scos în evidență faptul că în tot Orientul, dincolo de practicile diferite, monahismul rămâne unitar în susținerea unui model comun, pornit de la exemplele sfinților Antonie cel Mare (anahoretismul) și Pahomie (cenobitismul).
