„Cheamă-ți și preoteasa să stea în genunchi lângă tine, pentru că ea trebuie să fie jumătate de preot. Numai cu ea, împreună și alături de ea, vei putea duce mai departe misiunea înaltă a duhovnicului de suflete”.
Conferințele pastoral-misionare din Arhiepiscopia Iașilor au continuat, în perioada 9-11 iunie, la Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” din Durău, cu întrunirea preoților din Protopopiatul Iași 3, informează „Ziarul Lumina”.
Luni, 10 iunie, după oficierea Sfintei Liturghii arhierești, Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat cuvântul de deschidere a lucrărilor primei sesiuni a întâlnirii de la Durău, intitulată „Sfinții Împărați Constantin și Elena – prezență a familiei creștine în misiunea Bisericii”.
„Nu întâmplător, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Procopie, Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena sunt singurii sfinți de care facem pomenire în otpustul slujbei Tainei Cununiei, semn că, în conștiința liturgică a Bisericii, cei doi au fost văzuți ca membrii unei familii care încearcă să viețuiască frumos în această lume, să-L propăvăduiască pe Domnul și să-și dobândească răsplata în împărăția cerurilor. Rațiunea alegerii acestei teme a întâlnirii noastre, legată de Sfinții Împărați și de anul omagial dedicat cinstirii lor de Biserica Ortodoxă Română, s-a potrivit în așa fel încât aceste conferințe pe care le organizăm la Durău coincid și cu dezbaterile aprinse din societatea românească a acestor zile în legătură cu familia. Cum familia este, în țara noastră, printre ultimele valori neatinse, încă, în esență – deși destul de zdruncinată în ultimii ani – ea rămâne elementul cel mai puternic, pentru a oferi o anumită stabilitate, și în ograda proprie, și în ceea ce privește participarea la viața bisericii sau a națiunii. În momentul de față, însă, familia este din ce în ce mai mult subminată, atât din interior, cât și din afară; subminată pentru interese comerciale, subminată din interese ideologice, subminată din neglijență. Un exemplu în acest sens îl reprezintă și contextul, atât de dificil, al redactării textului noii Constituții și toate consecințele bune, sau mai puțin bune, pe care le va aduce legea fundamentală în ceea ce privește familia”, a atras atenția Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit.
„Cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei”
În continuare, părintele Ioan Cârcu a făcut un comentariu pe marginea temei „Sfinții Împărați Constantin și Elena, o abordare din perspectiva prezenței familiei în misiunea Bisericii”, prezentând preoților participanți la întâlnire și un exemplu din propria familie.
„Realitatea falsă a lumii păgânismului, cu toate păcatele ei exacerbate, se găsește și astăzi între noi, afectându-ne ca persoane și, implicit, ca familii. Dacă este să vă povestesc chiar o experiență personală, îmi amintesc cum, seara, când ajungeam cu toții obosiți acasă, televizorul sau calculatorul ne răpeau momentele plăcute pe care am fi putut să le petrecem împreună. Într-un moment de tensiune, pot să-i zic chiar de criză, din acest punct de vedere, am rugat-o pe soție și pe copii să facem o rugăciune împreună. Toți ne-am rugat și am simțit, atunci, că lucrurile încep să se schimbe în bine în familia noastră. Am repetat rugăciunea și a doua zi, simțind, din ce în ce mai puternic, că suntem iarăși uniți, iarăși deschiși unii către ceilalți. De aceea, cred și mărturisesc că cinci sunt lucrurile care ne păstrează în interioritatea familiei: rugăciunea, mărturisirea, duhovnicul, smerenia și iubirea semenilor”, a subliniat părintele Ioan Cârcu.
„Duceți mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credința nealterată”
După cuvântul părintelui Ioan Cârcu, doamna preoteasă Georgeta Androne, soția fostului protoiereu al Protopopiatului Bârlad, parintele Angheluță Androne, a vorbit invitaților la conferință despre rolul și ajutorul preotesei în activitatea duhovnicească și misionară a preotului.
„Povestea vieții mele, preacucernici părinți, este una pe cât de frumoasă, pe atât de dureroasă. Frumoasă, pentru că am stat alături de un slujitor al lui Hristos, dureroasă, pentru că părintele și soțul meu, Dumnezeu să-l odihnească, m-a lăsat singură când credeam că nimeni și nimic nu-mi poate strica fericirea aceasta pământească. Îmi amintesc cum, în momentul hirotoniei părintelui, Preasfințitul Eftimie i-a spus: «Cheamă-ți și preoteasa să stea în genunchi lângă tine, pentru că ea trebuie să fie jumătate de preot. Numai cu ea, împreună și alături de ea, vei putea duce mai departe misiunea înaltă a duhovnicului de suflete». Avea mare dreptate Preasfințitul Eftimie, deoarece familia preotului este, prin ea însăși, o predică în parohie, o predică vie.
Foarte important pentru mine a fost să-l slujesc pe părintele, pentru că părintele era mult mai mult decât soțul meu și tatăl copiilor mei, era jertfa unui om, adăugată jertfei lui Hristos. Așa a viețuit și s-a stins părintele meu, jertfindu-se pentru Hristos, iar în scrisorile pe care le adresa fraților preoți, de pe patul spitalului, le spunea întotdeauna: «Duceți mai departe stindardul ortodoxiei, păzind credința nealterată». În drumul meu prin lumea aceasta, alături de părintele, am învățat nenumărate lucruri, dar cel mai important este acela că în viață trebuie să ai credință, mult curaj și multă, multă demnitate, așa încât să trăiești bine, adevărat și frumos; să poți urca, treaptă cu treaptă, pe scara virtuților și să poți spune, la final: credința am păzit, călătoria am săvârșit”, a subliniat, în cuvântul adresat preoților, doamna preoteasă Georgeta Androne.
