Sala Capitol a Filarmonicii din Timișoara a găzduit vineri, 11 octombrie, cu începere de la ora 19,00, un spectacol de gală, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfrățirea orașelor Timișoara și Rueil-Malmaison din Franța. În premiera spectacolului intitulat generic „Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, realizat după Jurnalul Fericirii, de Nicolae Steinhardt, a performat și corul Kinonia al Episcopiei Severinului și Strehaiei, care a interpretat o suită de cântări bizantine în cinstea martirilor închisorilor, unele pe versuri de Radu Gyr și Andrei Ciurunga, după cum ne-a precizat Cătălin Cernătescu.
Reprezentația artistică, în regia lui Gavriil Pinte, s-a mai bucurat de participarea extraordinară a pianistului francez Pascal Amoyel, a percuționistului Doru Roman și a interpretului la duduk, Cosmin Bălean.
Și-au dat concursul pe scena bănățeană actori de renume, precum: Maria Ploae, Vasile Toma, Damian Oancea, Franz Kattesch, Cristina Prelipcian și Gelu Dobrea.
Născut din necesitatea de a rememora momente cruciale ale istoriei române relativ recente, adesea trecută sub semnul uitării, al nepăsarii, dar și din dorința de a suscita o reflecție a creștinilor de astăzi asupra sensului real al vieții și a realei fericiri, spectacolul „Libertatea are chipul lui Dumnezeu” a adus o nouă lumină asupra unei realități aparent paradoxale: cea a transformării temnițelor comuniste în tărâm eliberator, aducător de bucurie și de liniște.
Nicolae Steinhardt, interpretat de Vasile Toma, intră în temniță asemenea oricărui deținut politic, plin de sentimente negative și de frică, asemenea oricărui om, răsfățat, supărăcios, mofturos, însă experiența pe care o va avea în carceră îl va schimba radical. Metamorfoza lăuntrică va începe o dată cu primirea botezului creștin-ortodox de la părintele Mina (Arhid. Cristian Mazilița). Abia de acum înainte, în mica celulă va mai avea un companion, pe Însuși Dumnezeu, Căruia în nopțile friguroase Îi va adresa rugăciuni de o tulburătoare sinceritate și durere ființială.
Suferințele la care este supus viitorul monah de la Rohia de către torționari, realitatea crudă și lipsurile de tot felul vor da ulterior sens vieții de după eliberare.
Redactat în două rânduri și confiscat tot de atâtea ori, „Jurnalul Fericirii” ilustrează, în fond, mântuirea unui suflet frumos, transformarea unui „jidan” intelectual într-un reper al moralei creștine, un mărturisitor al Dumnezeului viu.
Dacă prima parte a spectacolului a avut ca punct de plecare „Jurnalul Fericirii”, al lui Nicolae Steinhardt, de la a cărui naștere s-au împlinit 100 de ani în 2012, partea a II-a adus în prim plan un alt mod de exprimare prins în menghina „anti-intelectuală” a comunismului : muzica lui Erich Bergel, pe care detenția de la Balta Albă l-a transformat în autor al unei capodopere unanim recunoscute: „varianta Bergel” pentru orchestră a „Artei Fugii”.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Mitropoliei Banatului, Primăria Timișoara, Filarmonica Banatul, Asociația pentru un Pământ Fericit și Asociația Culturală Kratima.
