Cum ajungem la împărtășirea continuă cu Sfintele Taine?

Problema frecvenței împărtășirii cu Sfin­tele Taine (Sfân­­tul Trup și Sfântul Sânge ale Mân­tu­i­to­ru­lui Hristos, oferite în Sfânta și Dum­nezeiasca Liturghie), pusă astăzi în Biserică, nu este o pro­blemă nouă; este o proble­mă ca­re a apărut în timp, de­ter­mina­tă de diminuarea etho­su­lui creș­tin și stabilirea parti­ci­pării acti­ve și integrale a creștinilor la Li­tur­ghie, înce­pând cu veacul al IV-lea, urcând până în zilele noastre.

Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului reprezintă:

1. Împlinirea poruncii divine: „Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu” (Mt. 26, 26); „Beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu, al Legământului Celui Nou, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre ier­ta­rea păcatelor” (Mt. 26,27-28);

2. Răspunsul omului, în fața Darului Dumnezeiesc: pome­n­i­rea morții și a învierii Domnului: „Aceasta să o faceți întru pome­ni­rea Mea” (Lc. 22, 19) și prea­mă­rirea Jertfei: „Fiindcă, de câte ori veți mânca pâinea aceas­ta și veți bea paharul acesta, moar­tea Domnului vestiți, până când El va veni” (I Cor. 11, 26);

3. Comuniune cu Hristos și păr­tășie la viața Lui: „Cel ce mă­nân­că Trupul Meu și bea Sân­gele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (In. 6, 56) și „Eu îl voi învia în ziua cea de Apoi” (In. 6, 54).

Apostolii și primii creștini, înțelegând foarte bine mandatul divin, au făcut din acesta un mod de viețuire: „Zi de zi într-un cuget stăruind în templu, și-n casă frângând pâinea, împreună își luau Hrana întru bucurie și întru curăția inimii” (Fapte, 2, 46). Nu era nevoie de o reglementare canonică sau disciplinară privind împărtășirea creș­ti­nilor, pentru că așa își trăiau viața: în comuniune unii cu alții și cu Hristos, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui; este adevărat că „nicicând nu s-a rea­­lizat mai deplin și mai în adevăratul înțeles al cuvântului participarea activă și integral la Liturghie, ca în Biserica pri­me­lor veacuri, adică în perioada per­secuțiilor și în vremea de strălucire și glorie care a urmat după aceea, sau în perioada de aur a istoriei creștine”.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.