Datorită posibilităților de comunicare de azi, omul își dedică cel mai mult timp liber navigării pe internet. Astfel, Biserica este obligată să devină vizibilă și în ciberspațiu, altfel nu există, iar pentru aceasta trebuie să-și dezvolte și să-și adapteze modalitățile de pastorație.
Părintele Iulian Nistea precizează într-un studiu publicat în revista ‘Studii Teologice’, nr. 4, 2010, că expansiunea lumii internetului face astăzi indispensabilă conceperea unei pastorații coerente și adaptate ciberspațiului. Astfel, lumea internetului, ca toate celelalte ‘lumi’ sau ‘medii’, are nevoie de prezența credinței creștine. ‘Dar această prezență nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creștine și adaptate, care să dea o anumită coerență și concentrare misiunii creștine’.
Internetul fiind un mijloc de comunicare, blogul (jurnalul online) a prins foarte repede și a devenit un ‘must have’ (ceva ce trebuie să ai neapărat) în lumea digitală. ‘Blogul, creat de marketingul incluziunii digitale, reprezintă o experiență personală care trădează o nevoie artificială, indispensabilă chiar și membrilor Bisericii. Importanța din ce în ce mai mare pe care aceștia o acordă nevoii de a-și face un blog ridică următoarea problemă de conștiință: utilizarea blogului se face pentru sine sau pentru Hristos?’, subliniază părintele Bogdan-Aurel Teleanu, de la Biroul de presă al Patriarhiei Române.
‘Scripta manent’
În multitudinea și varietatea de bloguri apar și anumite bloguri creștin-ortodoxe în care se promovează o atitudine contrară mesajului Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Acești bloggeri fundamentaliști se doresc a fi niște ‘salvatori’ ai Ortodoxiei românești care în dorința lor de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu și de îndreptare a vieții păcătoase a omului nu își mai dau seama că ajung cu gândirea lor departe de credința ortodoxă, uneori la marginea ereziei. În setea omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu, cei care nu au gustat, nu au simțit și nu au înțeles duhul vieții Bisericii, Îl caută pe Dumnezeu în oricine și orice, uneori chiar și pe internet. Astfel, având conștiința că ‘scripta manent’, acești bloggeri, care devin formatorii de opinie, trebuie să știe că vor da seamă înaintea tronului Judecătorului pentru orice gând, cuvânt sau faptă. ‘Din păcate, blogul conferă creștinului ortodox inclusiv posibilitatea unei exprimări personale, adică a unei opinări care riscă să determine adoptarea unor tactici discursive utilizate de gnosticism și respinse de Biserică. Precizăm în acest sens că eroarea principală a metodei practicate de gnostici consta în faptul că ei se recomandau pe sine, adică propriile lor opinii, ca normă sau regulă a adevărului. Constatăm astfel cum civilizația modernă, care se bazează pe principiul libertății, nu este amenințată de tehnologie, ci de paradigmele filosofice care o circumscriu! De aceea, considerăm necesar ca membrii Bisericii să adopte o atitudine prudentă față de tipul de incluziune digitală promovată de bloguri, care are rolul de a facilita tranziția de la opinia publică la opinia publicată. Din punctul nostru de vedere creștin, utilizarea forței opiniei publice în problemele bisericești, după principiul democratic că ‘poporul nu greșește niciodată’, reprezintă o pistă falsă, fiind riscantă din cauza tendinței oamenilor spre greșeală, păcat sau răutate. În capitolul XXV, intitulat ‘Cum să disciplinăm imaginația și memoria’ din scrierea ‘Războiul nevăzut’, Sfântul Nicodim Aghioritul vorbește despre imaginație, făcând referire la ceea ce reprezintă pentru el noțiunea de ‘opinie’: ‘Pentru că mintea, nefiind liberă de imaginațiile pasionante ale lucrurilor ce cad sub simțuri, până să ajungă la raționamentele spirituale și imateriale ce se află în trupuri și în vietăți, e robită numai de forma și aparența externă și satisfăcută de ea, câștigă opinii și pasiuni false, cum zice Sfântul Maxim, în loc de a afla impasibilitate și adevăr, cum s-a întâmplat multor filosofi naturaliști”, a precizat părintele Teleanu.
Blogul, formă de samizdat digital
Este foarte importantă realizarea unor modalități de pastorație coerente și adaptate ciberspațiului, mai ales că țara noastră ocupă poziția a patra în lume și primul loc în Europa după viteza medie a conexiunilor la internet, dar în ceea ce privește accesul românilor la internet, suntem pe ultimul loc în Europa. Într-o conferință organizată săptămâna trecută în București pe tema accesului și libertății pe internet, oficialii Ministerului Comunicațiilor au precizat că vor avea sprijinul Bisericii Ortodoxe Române în campania de alfabetizare digitală în țară, deoarece Biserica poate propovădui o dimensiune etică, o cultură informațională adecvată și nu accesarea pornografiei pe internet.
‘Nevoia de incluziune publică potențată de lărgirea accesului la spațiul digital a ajuns într-un punct interesant al dezbaterii prezenței bisericești pe internet, mai ales pe blog! Tensiunea creată în jurul deținerii puterii informației a potențat foarte mult rolul așa-numiților în mod metaforic gatekeepers (în românește gardieni, portari, paznici sau vameși), adică a celor care – fie persoane, fie instituții, includem aici și Biserica – controlează și decid cu mai multă sau mai puțină prudență accesul la ceea este public sau privat. În acest context, blogul se prezintă drept o formă de samizdat digital! (n.r.: cuvânt din limba rusă care înseamnă autoeditare). Dacă plecăm de la premisa că misiunea Bisericii nu încetează în fața spațiului public, adică nu se rezumă la spațiul privat, rezultă că pentru a evita orice eroare gnostică, orice creștin va trebui să adopte un discurs public care să urmărească obținerea unui consens al argumentelor, și nu al inimilor, după cum aprecia Jürgen Habermas. Cu alte cuvinte, Biserica în ansamblu va trebui să depună un efort mai mare pentru ca mesajul Mântuitorului nostru Hristos să pătrundă și în ambientul creat de incluziunea digitală, inclusiv în domeniul creării și utilizării blogului. Respectând valorile promovate de cultura digitală prin intermediul blogurilor în măsura în care acestea sunt conciliabile cu învățătura de credință, sperăm ca Biserica să favorizeze și mai mult efortul de introducere a semințelor de credință în crăpăturile monolitului digital. Astfel, sperăm ca infuzia progresivă de informație creștină, realizată și cu ajutorul blogurilor credincioșilor Bisericii noastre, să restabiliească în final echilibrul necesar dintre revelația dumnezeiască și opinia publică, dintre mesajul inspirat de Dumnezeu și producțiile minții umane, adică dintre vox Dei (Glasul lui Dumnezeu) și vox populi (vocea poporului), al căror punct de interferență reprezintă, de fapt, și limitele catehizării în spațiul virtual’, a reliefat părintele Bogdan-Aurel Teleanu. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 15 noiembrie 2011)
