Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu

Cuviosul Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului s-a născut în ținutul Putnei (județul Vrancea de astăzi) în familia răzeșilor Gheorghe și Anastasia, rudă cu Sfântul Varlaam, viitorul Mitropolit al Moldovei. Sfântul Cuvios Ioan a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Cetatea Neamț (înființată în 1641 de domnul Vasile Lupu), până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu. A păstorit ca Episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea „Viața și petrecerea svinților”, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”. Ca Episcop de Roman, a pus, împreună cu vornicul Moțoc din Odobești, temeliile Mănăstirii Mera, din părțile Vrancei (terminată de Constantin Vodă Cantemir) și a rectitorit Mănăstirea Vărzărești. S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă Biserica de la Mănăstirea Secu, în partea de nord. Chipul său a fost pictat în frescele Paraclisului de la Mănăstirea Râșca, Biserica Schitului Vovidenia și Biserica Schitului Agapia Veche. Acesta a fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din 5-7 martie 2008, cu zi de prăznuire la 30 august.