Provocările la care este supusă astăzi societatea clatină credința multor oameni. Angoasa cotidiană se așterne peste sufletele tot mai derutate de inversarea scării de valori și de marginalizarea dimensiunii religioase a vieții. În fața acestor schimbări fără precedent, creștinul se întreabă: ‘Cum voi reuși să îmi păstrez credința neclintită?’. Răspunsul la această întrebare și câteva cuvinte de întărire duhovnicească ne-a împărtășit arhimandritul Ambrozie Iurasov, duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia.
Părinte arhimandrit Ambrozie Iurasov, criza economică pe care o traversează Europa astăzi creează numeroase dificultăți materiale, iar oamenii trăiesc nostalgia bunăstării de altădată, din care derivă foarte multe neputințe sufletești. Cum poate creștinul să își păstreze, sub presiunea acestui context, credința curată?
Există un proverb rusesc care spune că dacă ai pierdut bogăția înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credința în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul. Sfântul Vasile cel Mare spune foarte frumos că dacă omului îi vei da toate bogățiile lumii și îl vei face rege, sufletul tot nu se va sătura. Sufletul nu se poate sătura decât în Dumnezeu! Dacă L-ai găsit pe Dumnezeu, înseamnă că ai găsit totul. Nu trebuie să uităm faptul că puterile demonice nu au decât un singur scop: de a ne lovi și a ne strica sufletul, iar pentru asta nu ezită să folosească orice mijloace. Atunci când omul are Duhul lui Hristos în sine, atunci când se umple de cuvântul lui Dumnezeu și de cuvintele Sfinților Părinți, atunci toate revin la locul lor. Când rămânem prinși în încercarea de a ne strânge bogăție pentru trup, dar pentru suflet nu strângem nimic, atunci nici rațiunea, nici voința, nici sentimentele nu-și mai îndeplinesc rostul, iar omul piere în deznădejde. Trebuie să ținem minte că totul ține de Providența divină. Fără voia lui Dumnezeu nu cade nici un fir de păr din capul nostru! Sfânta Scriptură ne spune că atunci când Hristos era pe Marea Galileii și dormea în corabie a început o furtună care putea îneca în valuri corabia. Ucenicii s-au gândit că le-a venit sfârșitul și L-au trezit pe Mântuitorul Hristos spunându-I: ‘Învățătorule, pierim!’. Atunci El a poruncit mării să înceteze, iar pe ucenici i-a întrebat pentru ce s-au speriat. Aici vedem, de fapt, viitorul Bisericii noastre. Biserica este corabia care plutește în marea vieții. În aceste vremuri, nouă ni se pare că Hristos doarme și oamenii sunt panicați că vine sfârșitul lumii. Trebuie să fim înțelepți și să nu ne temem decât de Dumnezeu!
Ați amintit de o veche temere a oamenilor pe care unii se preocupă să o actualizeze permanent: sfârșitul lumii. Recent, un pastor american fixa acest moment pe 21 mai, argumentându-se scripturistic și numerologic, fapt care a stârnit îngrijorarea oamenilor din toată lumea. Să spunem că acesta și-a pierdut credibilitatea, dar sunt mulți alții care anunță insistent diferite borne eshatologice. Cum îi sfătuiți pe credincioșii ortodocși să se raporteze la aceste ‘prevestiri’?
Când citim rugăciunile înainte de Sfânta Împărtășanie, prima din aceste rugăciuni spune că Domnul va veni iarăși în vremurile din urmă. Dar a spune când va fi aceasta, nimeni nu poate. Până atunci, multe depind însă de noi. Cel mai important este să nu ne gândim la sfârșitul lumii, ci să ne gândim la sfârșitul nostru. Să nu ne mai gândim la Antihrist și să nu-l așteptăm, ci să ne gândim la Hristos și să-L așteptăm pe Acesta! Sigur, există și aceste ‘profeții’, dar noi trebuie să nu uităm că puterile demonice au o experiență foarte mare și, cum spunea Dostoievski, diavolul duce o luptă cu Dumnezeu, iar câmpul de luptă este inima omului. Cel mai important pentru noi este să ne păstrăm sufletul curat, căci omul este templu al Duhului Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, iar Dumnezeu nu îi părăsește pe oamenii de acest fel.
Eu am călătorit mult prin Rusia, am văzut multe biserici unde am discutat cu oamenii și am văzut că diavolul luptă foarte puternic cu Biserica, mai ales în zilele noastre și, din această cauză, oamenii nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci mai mult la vremurile de pe urmă. Nu mai vorbesc despre Sfânta Scriptură sau de mântuirea sufletului, ci mai mult despre Antihrist. Domnul ne-a pregătit un cer nou și un pământ nou și ne-a oferit în dar câteva zeci de ani pentru a ne pregăti în vederea veșniciei. La aceasta trebuie să cugetăm și să o așteptăm în curăția sufletului!
Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curăția sufletului?
L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curăția inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curăția a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reuși să dobândim curăția trupească, atunci va urma și curăția sufletului. Gândirea, sentimentul și voința liberă, toate acestea să le oferim lui Dumnezeu. Atunci când omul și-a curățit sufletul de murdărie, simte o bucurie și o pace odihnitoare. Pentru a ne curăța și mântui sufletul, Sfinții Părinți ne sfătuiesc să ținem calea de mijloc, care este calea de aur, adică să rămânem foarte aproape de Biserica-mamă și să nu trăim după cum voim noi, ci să ascultăm de Biserică. Am întrebat odată o fetiță de 4 ani: ‘Dacă un înger nu ar asculta de Dumnezeu, ci va trăi așa cum va vrea el, cu cine va semăna?’. Și ea mi-a spus: ‘Cu un prostănac!’. De aceea, trebuie să ascultăm pe mama noastră, Biserica, pentru ca să fim feriți să credem în alte învățături decât cele adevărate. Totodată, trebuie să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru mântuirea noastră Sfânta Euharistie. În timpul Dumnezeieștii Liturghii, pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului, iar omul, apropiindu-se de potir, îl ia în sine pe Hristos cel viu, deci nu o parte a Trupului lui Hristos, ci pe Însuși Hristos întreg. Trupul lui Hristos se unește cu trupul nostru, iar Sângele lui curge prin sângele nostru și astfel omul devine o celulă în Trupul tainic al lui Hristos. Trebuie să iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, iar dacă vom împlini aceste două porunci, atunci ne vom mântui!
45 de ani de monahism misionar
Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înființat-o în anul 1990. Astăzi, în așezământul monahal de pe lângă Catedrala ‘Intrarea Maicii Domnului în Biserică’ din orașul Ivanovo își lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator și duhovnic al Frăției Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni creștine radiofonice și televizate. Este un predicator talentat și se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice și omiletice, concretizată prin cele 10 cărți cu conținut duhovnicesc din care trei sunt traduse și în limba română. Este redactor la gazeta ‘Cuvânt de mângâiere’ și președintele Fundației de Asistență Spirituală și Educație Morală ‘Înălțarea’. Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistența religioasă în penitenciare și este președintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici ruși. Pentru întreaga activitate și pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii și ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală. (Interviu publicat în „Ziarul Lumina” din data de 20 iunie 2011)
