Un schit. Cuvântul în sine, așa cum ni l-au lăsat moștenire grecii ce au pășit și poposit pe meleagurile noastre veacuri de-a rândul, înseamnă un loc în care domnește liniștea. Gândindu-ne la acest cuvânt liniștitor, mintea ne poartă către munții învăluiți într-o taină pururi ademenitoare, într-o poiană înconjurată de brazi tineri și stejari seculari, unde în jurul unei bisericuțe trăiesc în smerenie doi sau trei pustnici uitați de lume, dar pururi rugându-se pentru ea. Dar locurile pe care ni le imaginăm sunt departe, iar noi suntem captivi în orașe reale, aglomerate, veșnic neadormite, veșnic neliniștite.
Un loc liniștit și un oraș permanent agitat. Sunt două lucruri care par imposibil de conciliat. Cum ar arăta un loc liniștit în București, spre exemplu? Cum ar putea supraviețui un asemenea loc în spațiul sufocant al Capitalei? Paradoxal, răspunsul la aceste întrebări, aparent retorice, nu are nevoie de abordări savante, foarte elaborate. Prin lucrarea lui Dumnezeu care dă liniștea celor ce o caută cu credință, răspunsul se articulează scurt, dar profund în două cuvinte: Schitul Darvari. La Schitul Darvari, liniștea și rugăciunea fac casă bună cu orașul. Deși se află în inima Capitalei, iar oamenii trec în permanență pentru a se închina, Schitul Darvari reușește să rămână ceea ce înseamnă un schit: un loc în care domnește liniștea. Este o taină pe care o poți înțelege doar pășind dincolo de poarta din piatră, străjuită de icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Trecând prin această poartă nu întâlnești o altă lume, așa cum ai putea să te aștepți. Rămâi în aceeași lume reală, cu bucuriile și tristețile ei, dar ceea ce se schimbă cu siguranță este modul de a privi și de a înțelege lumea. Mintea devine mai permeabilă la înțelesurile profunde ale vieții iar în frumusețea locului se face străveziu Izvorul frumuseții negrăite. Toate șoptesc ceva. Nimic nu dezamăgește privirea. Deși toamna e pe sfârșite, iar frunzele ruginii caută să monopolizeze decorul, iarba se încăpățânează să rămână de un verde tânăr, de parcă ar vrea să se ia la întrecere cu brazii. Totul este sobru și, în același timp, intim. În mijlocul schitului, se află biserica, albă și curată ca o mireasă aflată în veșnica așteptare a Mirelui. ‘Schitul Darvari e o bisericuță de vis, în mijlocul unei grădini de roman semănătorist, și e un fost metoc athonit. Locul nu poate să nu atragă prin grația, micimea, liniștea lui tupilată’, mărturisește monahul Nicolae Steinhardt în filele jurnalului său. Aici, în lăcașul acesta ce mișcă sufletul spre cele înalte, își pleacă frunțile zilnic credincioși din toată Capitala. Caută alinare la icoana Maicii Domnului – Prodromița și la racla cu sfintele moaște sau vin pentru sfaturile duhovnicești ale părinților care îi primesc cu brațele deschise cât e ziua de lungă.
Ziua în misiune, noaptea în rugăciune
În ultimii 15 ani, de când a fost redeschis, schitul s-a deschis foarte mult societății, încercând să răspundă nevoilor felurite ale oamenilor, dar păstrându-și, totodată, duhul mănăstiresc. Cum reușește Schitul Darvari să rămână deschis și izolat în același timp, ne-a mărturisit părintele stareț Teofil Anăstăsoaie: ‘De obicei, schiturile se află în zone mai retrase, acolo mergând în special părinți mai îmbunătățiți. Schitul Darvari s-a aflat și el, la început într-o zonă mai retrasă, fiind la marginea Bucureștiului, dar pe măsură ce orașul a început să se extindă, construindu-se tot mai mult, a ajuns în centrul Capitalei. Cu toate acestea, suntem privilegiați că nu avem artere principale în apropiere și suntem mai feriți de zgomot, avem o oarecare liniște. Cât privește vocația unui schit de a fi loc de isihie și rugăciune, noi dorim să-l împlinim prin faptul că seara, după ce oamenii se retrag la casele lor, se închid porțile schitului și noi ne retragem la rugăciune în biserică. Rugăciunea de noapte ne ajută să îmbinăm viața de isihie cu cea de zi pe care o dedicăm pelerinilor și credincioșilor ce ne trec pragul.’
Cei opt viețuitori de la Darvari au înțeles foarte bine care este vocația unui schit care se află într-un oraș; au înțeles că nu pot păstra liniștea doar pentru ei, izolându-se dincolo de zidurile groase, ci doar împărtășind-o cu cei din lume o pot coborî în adâncurile sufletului, făcând-o lucrătoare. Monahii de la Darvari sunt sensibili la problemele oamenilor din societate. Au înțeles că oamenii au, pe lângă nevoile spirituale, și nevoi culturale. De aceea, cultul și cultura s-au împletit în mod roditor la Darvari, încă de la începuturile sale. ‘În perioada interbelică mai ales, Schitul Darvari era frecventat de multe personalități culturale. Ultimul stareț, părintele Simion Ciumandra, care a păstorit până în 1959, era duhovnicul acestor personalități, între care scriitorul Tudor Arghezi sau sculptorul Gheorghe Anghel. Se pare că și patriarhul Teoctist adeseori venea la dânsul pentru povață. Întotdeauna, părinții de aici au avut o anumită ținută intelectuală, o pregătire deosebită. Chiar și acum, monahii de la Darvari au această capacitate de a propovădui credința și oamenilor din lumea culturală. Majoritatea au studii superioare, dețin un solid bagaj de cunoștințe și de cultură, ceea ce le permite foarte ușor să participe la un astfel de dialog. Mulți dintre oamenii de cultură vin aici mai întâi ca vizitatori, să stea un sfert de oră pe o băncuță pentru liniște. Noi ne apropiem de ei și încet-încet le deschidem ușa bisericii. Sunt profesori universitari, oameni politici, artiști, oameni din lumea sportului; sunt oameni din toate categoriile. O caracteristică a comunității care s-a înfiripat aici este că toți participă la slujbe ca într-o familie, fără să se mai facă distincția aceasta între rangul social sau gradul de cultură. Vedem stând aproape oameni din diferite medii, lăudându-l pe Dumnezeu împreună. Acest lucru ne bucură și noi ne încurajează să încercăm să le fim buni părinți duhovnicești, pentru ca ei să fie fii ai Bisericii cu adevărat, iubitori față de Dumnezeu, dar și între ei, pentru a se ajuta reciproc’, spune părintele stareț Teofil Anăstăsoaie.
Zile și seri la Darvari
În aceste zile, când subculturile tind să înăbușe adevărata cultură, intelectualii își îndreaptă tot mai mult atenția spre cultura ce izvorăște din cult, garantată într-un fel de acesta. Își amintesc probabil de ‘Serile Darvari’, de după Revoluție, când pe băncuțele din grădina schitului, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, între care părintele Dumitru Stăniloae, părintele Constantin Galeriu, purtau convorbiri ziditoare de suflet cu mari personalități ale lumii laice. Părintele stareț Teofil nădăjduiește că ‘Serile Darvari’ vor fi readuse la viață odată cu inaugurarea sălii bibliotecii din noul corp de chilii, care oferă toate condițiile pentru desfășurarea unor întâlniri culturale. De această sală se vor folosi și tinerii care participă deja la programele catehetice ale schitului. ‘În fiecare duminică seara, după slujba Paraclisului Maicii Domnului, se desfășoară o serie de cateheze pentru tineri, organizate după un anumit program, în care se dezbat teme legate de credință sau se răspunde la întrebările pe care aceștia le ridică atunci când vin și să discute cu duhovnicii de la noi din schit. Faptul că sunteți poziționați în centrul Bucureștiului și că ne aflăm lângă Școala Centrală face ca foarte mulți tineri să treacă pe aici după ce termină orele pentru a se închina sau a participa la slujbe. Aici, totdeauna găsesc un preot care le răspunde la întrebări’, ne-a mai spus părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie.
Părinții de la Schitul Darvari au luat pe umeri sarcinile grele ale misiunii de catehizare și ajutorare a tinerilor, dar povara devine după un timp plăcută pentru că răsar roadele. Tinerii care, după reactivarea schitului în 1996, pășeau timizi peste pragul schitului în căutarea unui cuvânt care să le normalizeze viața și sufletul schilodite de îndoctrinarea comunistă au devenit astăzi creștinii fervenți ai societății bucureștene. Părintele stareț mărturisește că foarte multe familii tinere s-au întemeiat aici. ‘Sunt tineri care, participând la slujbe, au ajuns să se cunoască și să se hotărască să-și întemeieze o familie, considerând că e mai de folos să ai alături un om credincios, cu care te-ai cunoscut la biserică și în care poți avea mai multă încredere decât într-unul pe care l-ai întâlnit în alte părți. Aceste familii tinere au acum copilași pe care îi aduc duminică de duminică la împărtășit și pe care îi vedem de multe ori, după slujbă, jucându-se prin curtea schitului, printre flori’, spune starețul.
Astăzi, Schitul Darvari îmbracă veșmânt sfințit
În ultimii ani, prin eforturile neostenite ale viețuitorilor, schitul a dobândit o nouă strălucire. Astăzi, în ziua prăznuirii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, toate aceste eforturi primesc cununa sfințirii. ‘Anul acesta s-au împlinit 15 ani de când schitul a fost redeschis. În toată această perioadă au fost refăcute chiliile, iar biserica a fost renovată: pictura ei a fost restaurată, catapeteasma din secolul al XIII-lea a fost curățată și repoleită cu aur, s-au pus vitralii, s-a realizat o nouă raclă din argint pentru părticelele celor 16 sfinți, iar icoana Maicii Domnului – Prodromița, adusă aici în anul 1922 de călugării prodromiți, a fost așezată într-un baldachin nou. Sărbătoarea Sfinților Arhangheli de anul acesta încununează toată această perioadă de reînnoire și avem bucuria că Preafericitul Părinte Daniel slujește aici pentru prima dată ca patriarh. Putem spune că ansamblul Schitului Darvari este acum cu totul reînnoit, iar biserica a redevenit ceea ce era cândva pentru Capitala țării, ‘o oază de liniște și spiritualitate’, așa cum o numea Nicolae Steinhardt’, ne-a declarat părintele stareț Teofil Anăstăsoaie. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va resfinți astăzi pictura, catapeteasma bisericii și noua raclă din argint pentru sfintele moaște.
Mersul prin istorie al Schitului Darvari
Schitul Darvari a fost ctitorit de boierul Mihail Darvari, un mare latifundiar de la începutul secolului al XIX-lea, în spatele Bisericii Icoanei, gândindu-l ca necropolă. Biserica, construită în 1834, avea trei hramuri: ‘Sfinții Împărați Constantin și Elena’, după numele soției boierului, Elena, ‘Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril’, după numele boierului, dar și ‘Învierea dreptului Lazăr’. Obștea s-a format prin 1835, când 12 călugărițe au fost aduse de la Mănăstirea Ciorogârla. Maica Sofia, prima stareță, a cârmuit obștea între 1835 și 1846 și, mai apoi, între anii 1854 și 1859, în timpul căreia au slujit doar preoți de mir. În 1865, ca urmare a secularizării lui Alexandru Ioan Cuza (1863), călugărițele au fost trimise la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, iar schitul a fost închis. Datorită călugărilor români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos, prin 1869, schitul se redeschide. În 1894, la cererea mitropolitului Ghenadie Petrescu, Nicolae Darvari, epitropul schitului, repară biserica, adăugându-i o turlă și un pridvor. Peste câțiva ani, între 1933 și 1934, Mihail Darvari, nepotul ctitorului, înlocuiește din temelie vechiul lăcaș, construind biserica actuală. Planurile de construcție aparțin arhitectului Gheorghe Simotta, iar pictura interioară, în frescă, pictorului I. Keber. În 1959, regimul comunist închide schitul, iar lăcașul devine biserică de mir, ca filie a Bisericii Icoanei. Datorită vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, la 31 martie 1996, Schitul Darvari a redevinit așezământ monahal. Părintele Ambrozie Meleacă este chemat de la Mănăstirea Crasna, din Prahova, și devine primul stareț după 1989. Din anul 2000, când părintele Ambrozie este hirotonit Episcop-vicar patriarhal, locul său este luat de părintele Ghervasie Mânzicu. Acesta reface chiliile deteriorate de pe partea sudică, construind și o clopotniță, după planurile originale făcute de arhitectul Gheorghe Simotta. Noul corp este opera arhitectului Nicolae Vlădescu. Ascultarea stăreției este încredințată părintelui Eftimie Zeca, din 2006, iar de la sfârșitul anului 2007, cârmuitor duhovnicesc este numit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, părintele Teofil Anăstăsoaie, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În prezent, sunt opt viețuitori. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 08 noiembrie 2011)
