„De vom spune că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8)
Potrivit învățăturii Bisericii, toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu și ei nu se deosebesc între ei după virtuțile sau după răutățile pe care aceștia le săvârșesc, ci după dispoziția lor de a se pocăi pentru cele care supără pe Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a dat cel mai mare dar atunci când l-a făcut pe om „după chipul Său” (Facere, 1, 27), i-a dăruit nemurirea și prin sufletul pe care îl poartă, omul este făcut să dobândească fericirea și comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Săi în viața cea veșnică. Pentru a ajunge însă la această comuniune și la „desfătarea vieții celei de veci” este necesară o introducere la starea cea dintâi, o pocăință pe care să o așezăm la picioarele Mântuitorului Hristos; iar dobândirea harului mântuitor nu putem s-o avem decât în Biserică, prin Sfintele Taine lăsate nouă de Domnul nostru Iisus Hristos.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
