Rugăciunea deplină pentru celălalt este cea însoțită de durerea ta pentru el sau jertfa ta prin darul faptei tale. Căci numai în această stare de jertfă intru la Dumnezeu împreună cu Hristos, de la Care am primit puterea jertfei Lui. Trebuie să mă topesc de iubirea și mila pentru celălalt în Dumnezeu și în celălalt, pentru a mă împărtăși de Dumnezeu Care e milă și iubire.
Numai prin sensibilitatea jertfei și a milei pentru celălalt pătrund ca o mireasmă în spațiul divin care este și el o mireasmă pătrunzătoare de iubire și milostivire.
În Ortodoxie se practică o formă de rugăciune permanentă, rugăciunea inimii sau a minții pe altarul inimii ori a sensibilității pline de iubire și de milă în care se află Hristos cu iubirea și mila Sa.
(Pr. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 25)





