Universitatea Apollonia din Iași a organizat vineri, 9 martie, o dezbatere dedicată rugăciunii. Evenimentul s-a înscris în seria manifestărilor dedicate Zilelor Universității Apollonia și s-a bucurat de prezența unui public numeros format din preoți, profesori și studenți. În fața audienței au susținut discursuri IPS Teofan, PS Aurel Percă, pr. prof. dr. Ioan Cristinel Teșu și pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
În Aula Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) ‘Mihai Eminescu’ din Iași a avut loc, vineri, 9 martie, dezbaterea ‘Rugăciunea ca vector de comunicare cu Dumnezeu’. Evenimentul a fost organizat de Universitatea Apollonia din Iași în cadrul Zilelor Universității. În fața auditoriului au vorbit Înaltpreasfințitul Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iași, pr. prof. dr. Ioan Cristinel Teșu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’ din Iași și pr. prof. dr Wilhelm Dancă de la Institutul Teologic Romano-Catolic ‘Sf. Iosif’ din Iași.
Înalt Preasfințitul Teofan a început discursul prin citirea unui verset din Vechiul Testament: ‘Atunci vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!’ (Isaia 58, 9). Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a remarcat că acest cuvânt exprimă dorul, năzuința omului după legătura cu Dumnezeu și receptivitatea cerului la glasul pământului. ‘Această relație atât de apropiată, imediată și concretă definea omul de altădată. Astăzi, parcă, zările cerului s-au închis, glasul pământeanului răsună în zadar și răspunsul se lasă îndelung așteptat. Domnul ne spune: ‘Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine’ (Apocalipsa 3, 20). De aici vine întrebarea: ‘De ce oare întârzie răspunsul?’. Pentru că Dumnezeu nu-și face simțită autoritar prezența din înaltul nepătruns al cerului, ci dorește să vorbească față către față în casa inimii noastre, la cina cea de fiecare clipă. Problema cea mare rezidă în faptul că omul nu deschide ușa pentru ca Domnul să intre. Domnul cel Atotputernic nu poate intra decât acolo unde i se deschide ușa din interior’, a accentuat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a continuat să vorbească despre raportarea omului la Dumnezeu, prin rugăciune.
Dăinuirea universului prin rugăciune
‘În general, omul din zilele noastre nu permite intrarea Domnului, deși declarativ, și uneori, chiar prin cuvintele rugăciunii, strigă după intervenția Celui de sus. Omul nu permite intrarea Domnului din cauza auto-idolatriei, auto-îndumnezeirii, adică grijii exclusive pentru sine. Preocuparea pentru propria persoană, pentru imaginea, demnitatea, succesul, cariera, interesul, viitorul propriu îi ocupă omului întreaga ființă. Preadulcea otravă a auto-îndumnezeirii luciferice, după spusele unui mare artist, devenit monah în Muntele Athos, și apoi ctitor de mănăstire ortodoxă în Anglia, hrănește și adapă omul contemporan. Cum poate omul zilelor noastre să se raporteze la Dumnezeu și la legătura cu El prin rugăciune? Răspunsul autentic nu-l poate da decât omul care se roagă. De aceea îl las pe omul care se roagă să ofere răspuns din propria experiență. ‘Nu există altă cale decât rugăciunea neîncetată în timpul lucrului. Transformați tot ceea ce faceți în rugăciune’, spune părintele Sofronie, artistul amintit, devenit monah și ctitor de mănăstire. ‘Asceza și iubirea fundamentează actul de rugăciune’, afirmă Sfântul Isaac Sirul. În pofida norilor grei de vrăjmășie care apasă asupra pământului, acesta, cu oamenii de pe el, continuă să existe până în ziua în care nu vor mai fi oameni ai rugăciunii. Nădăjduiesc în faptul că în inima umanității sunt încă mulți rugători în numele lui Hristos care fac să dăinuiască universul și oamenii, cu bucuriile și încercările lor’, a adăugat IPS Părinte Teofan.
Etape ale rugăciunii în cugetul Sfinților Părinți
PS Aurel Percă, prezent la eveniment în calitate de reprezentant al Preasfințitului Petru Gherghel, Episcopul Romano-Catolic de Iași, a amintit că, atunci când vorbim despre rugăciune, ne gândim la comunicarea cu Dumnezeu. ‘În catehismul nostru numim rugăciunea înălțarea minții către Dumnezeu. Fiecare simte în anumite momente să lase la o parte preocupările de fiecare zi și să găsească momente de comuniune cu Dumnezeu. Dimensiunea rugăciunii este prezentă mereu în viața omului. În această lume secularizată, în care foarte mulți oameni nu mai găsesc timp pentru suflet, pentru Dumnezeu, pentru Biserică, totuși vedem persoane care se adună în biserică pentru a comunica cu Domnul’, a spus PS Aurel Percă.
Pr. prof. dr. Ioan Cristinel Teșu a vorbit despre rugăciune în cugetul Sfinților Părinți. ‘Rugăciunea, spun Sfinții Părinți, este dialogul nostru sincer pe care îl purtăm nu doar în clipe de necaz, ci și în clipe de bucurie cu Părintele nostru cel Ceresc. Rugăciunea este comunicarea noastră, este dialogul sincer pe care îl purtăm cu Tatăl nostru. În urcușul nostru către Dumnezeu, ne spun Sfinții Părinți, există mai multe etape ale rugăciunii. O primă etapă este rugăciunea orală. Prin intermediul acesteia încercăm să-i împărtășim lui Dumnezeu sufletul nostru, bucuriile sau necazurile noastre, grijile, reușitele sau durerile pe care le purtăm adânc în sufletul nostru. Sfinții Părinți ne recomandă să practicăm tot mai mult rugăciunea minții noastre. Prin intermediul acesteia ne îndreptăm mintea și gândurile noastre către Tatăl Ceresc. Rugăciunea minții este o rugăciune în tăcere, a lacrimilor. Un semn al urcușului nostru duhovnicesc îl constituie împuținarea cuvintelor și înmulțirea lacrimilor’, a amintit pr. prof. dr. Ioan Cristinel Teșu, care a explicat în continuarea discursului în ce măsură rugăciunea poate constitui un izvor de sănătate sufletească și fizică.
