La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a avut loc marți, 6 noiembrie 2012, o dezbatere despre pelerinajul religios în societatea contemporană, susținută de dr. Mirel Bănică, cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, pr. prof. dr. Emanoil Băbuș și pr. conf. dr. Ioan Moldoveanu, ambii de la Facultatea de Teologie, după cum informează Ziarul Lumina.
Evenimentul a fost organizat de Centrul de Studii și Documentare „Societate, Drept, Religie” din cadrul facultății, coordonat de lect. dr. Laurențiu D. Tănase, cel care a fost și moderatorul dezbaterii. Lect. dr. Laurențiu Tănase a subliniat că necesitatea abordării interdisciplinare a acestui subiect în cadrul unei dezbateri științifice derivă din importanța pe care pelerinajul o are în viața Bisericii noastre și a societății românești în ansamblu.
Lect. dr. Laurențiu Tănase a arătat că, din perspectiva analizei sociologice, pot fi identificate trei tipuri de pelerinaj: „Primul este pelerinajul vocațional, pe care-l fac cei care vin dintr-o trăire interioară puternică, cei pentru care pelerinajul este de fiecare dată o duminică duhovnicească. A doua categorie este pelerinajul spontan, iar în această categorie îi găsim pe credincioșii care nu sunt prezenți foarte des la biserică, dar care, aflând din mass-media despre aceste evenimente, iau decizia spontană să participe la pelerinaj. A treia categorie este pelerinajul pasiv. Dacă primele două categorii erau dominate de activitate, de dorința de a participa, pelerinajul pasiv este o categorie în care se află cei care au bucuria să se consume știrile referitoare la pelerinaj apărute în presă, dar nu au imboldul de a participa la el în mod efectiv. Însă, chiar și prin forma lor pasivă de a urmări subiectele respective, ei sunt totuși participanți ai pelerinajului într-o formă mai largă”.
Pr. prof. dr. Emanoil Băbuș a prezentat câteva considerații istorice privind modul în care se desfășura pelerinajul religios în Evul Mediu, și în special în vremea cruciadelor. Părintele profesor s-a referit cu precădere la pelerinajul care se făcea la Ierusalim și care era înțeles sub diferite aspecte: „Prin pelerinajul de la Ierusalim, pelerinul făcea un exercițiu de asceză și despărțire de lume; dorea practic să ajungă la locul pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, deoarece în concepția pelerinului medieval, harul era prezent în permanență într-un spațiu atât de important în istoria mântuirii. O altă motivație era legată de greșelile mari; aici avem cazul principilor și regilor, care, până să ajungă la putere, cu siguranță au făcut și crime. Așadar, este vorba aici despre un pelerinaj penitențial. Din punct de vedere fenomenologic, pelerinajul era considerat, în cele din urmă, împlinirea destinului uman dornic de mântuire”. Pr. prof. Emanoil Băbuș a menționat și câteva trăsături ale pelerinajelor care se făceau în Evul Mediu la Constantinopol, considerat de către pelerini un oraș sfânt prin faptul că acolo au fost aduse din Palestina foarte multe sfinte moaște, părți din Sfânta Cruce și era plin de sanctuare cu obiecte sfinte. Asia Mică, Siria, Palestina, Egiptul erau, de asemenea, importante locuri de pelerinaj în Evul Mediu.
Pr. conf. dr. Ioan Moldoveanu a prezentat fundamentele teologice și motivațiile duhovnicești ale pelerinajului, așa cum se desprind din Sfânta Scriptură și din exemple istorice concrete, cu scopul de a reliefa cât mai bine diferența dintre pelerinajul ortodox și turismul religios din contemporaneitate. „Turismul religios înseamnă lipsa acestor coordonate spirituale. O călătorie turistică nu devine pelerinaj decât dacă e însoțită de o călătorie mistică, de un pelerinaj interior de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune, prin convertire sau înnoire duhovnicească. În situația în care pelerinul nu împlinește această căutare spirituală, riscă să rămână doar un turist religios. Turismul religios, prin comerțul pe care îl practică, riscă să deturneze atenția pelerinului și să-l transforme în turist”. Pr. Ioan Moldoveanu a arătat că, spre deosebire de turismul religios, pelerinajul ortodox este întotdeauna însoțit de rugăciune, credință, citirea de texte sfinte, participarea la Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie.
Un „termometru pentru înțelegerea stării de sănătate a Ortodoxiei”
Invitatul special al dezbaterii, dr. Mirel Bănică, a prezentat pelerinajul religios din perspectivă sociologică și antropologică, pe baza unor ample studii de caz pe care le-a efectuat în teren la toate marile pelerinaje din țara noastră, în decursul a trei ani. Sociologul a explicat că studierea pelerinajului ortodox ca fenomen social și religios este relevantă deoarece deschide noi oportunități în înțelegerea modului actual de funcționare a societății românești, fiind în același timp și „un foarte bun termometru pentru înțelegerea stării de sănătate a Ortodoxiei românești”. În opinia dr. Mirel Bănică, pelerinajele nu sunt doar forme de expresie ale religiei populare, ci sunt și niște cazuri extraordinare de înțelegere a raportului religiei cu modernitatea și a raportului dintre religie și putere în contemporaneitate.
Referitor la numărul-record de pelerini care au participat anul acesta la pelerinajele din Iași și București, sociologul a spus că „singura explicație rațională este aceea că societatea românească este într-o criză atât de profundă, încât Biserica a rămas singura ei plasă de protecție”. Pe de altă parte, pelerinajele sunt benefice societății contemporane deoarece așteptarea la rând specifică pelerinajului la sfintele moaște este o formă de terapie colectivă. „Pelerinajul leagă, unește, taie pasiunile, egalizează oamenii. Rândul de așteptare egalizează poziția socială. Pelerinul nu mai e doctor, nu mai e inginer, nu mai e țăran, nu mai e rrom. Din acest punct de vedere, pelerinajul este un formidabil exercițiu de smerenie. Rândul de așteptare creează ceea ce un mare antropolog american a numit „comunitas”. Oamenii se simt bine atunci când se duc la pelerinaj deoarece, pentru câteva momente, rândul și atmosfera pelerinajului îi fac să intre într-o comuniune care în viața reală nu prea există. După 7-8 ore de stat împreună la pelerinaj, între oameni se creează niște legături superbe”, a spus dr. Mirel Bănică.
Întrebările primite din public în partea a doua a dezbaterii au confirmat complexitatea subiectului, au ridicat noi probleme și, ca atare, noi ipoteze de lucru în abordarea teologică și științifică a pelerinajului religios.
