În baldachinul din pronaosul bisericii mănăstirii ștefaniene, oamenii vin și se închină Sfântului Necunoscut de la Neamț. ‘Nu putem confirma sau infirma dacă moaștele din biserica mare sunt ale Sfântul Paisie. Când Dumnezeu va rândui să fie iarăși o minune, atunci se va descoperi dacă Sfântul Necunoscut de la Mănăstirea Neamț este același cu Sfântul Paisie de la Mănăstirea Neamț, care a trăit aici și este recunoscut ca sfânt al mănăstirii’, spune arhimandritul Benedict Sauciuc, starețul mănăstirii unde astăzi este mare sărbătoare, fiind ziua Cuviosului Paisie.
Este știut, Cuviosul Paisie de la Neamț a fost unul dintre cei mai mari stareți pe care i-a avut monahismul nostru românesc. Care sunt însușirile deosebite care îi conferă acest statut?
Sfântul Paisie a trăit în secolul al XVIII-lea, fiind originar din Malorusia. S-a format, mai întâi, în Lavra Pecersca, apoi în Țările Române. În anul 1746, a mers la Sfântul Munte Athos pentru ca, în anul 1750, să fie călugărit de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Astfel, primind numele de Paisie, a adunat în jurul său foarte mulți ucenici. Apropierea atâtor discipoli este o harismă a Sfântului Paisie, cu ajutorul căreia a dezvoltat un curent al vieții spirituale isihaste, care a înflorit în secolul al XVIII-lea și a durat până la jumătatea secolului al XX-lea. Curentul paisian s-a dezvoltat în Sfântul Munte, în Țările Române, dar și în întreaga Rusie. În plus, în timpul vieții sale, Sfântul Paisie a avut legături cu 110 mănăstiri ortodoxe – lucru pe care nu oricine îl poate face, prin aceasta arătându-se nu numai forma de organizare monahală pe care a creat-o Sfântul Paisie, ci mai ales sfințenia vieții lui.
Noi, călugării de la Mănăstirea Neamț, avem această mare bucurie de a-l fi avut ca înaintaș pe marele Cuvios Paisie și, chiar dacă a trăit în urmă cu două secole și ceva, și astăzi călugării care vin aici îl au ca model pe Sfântul Paisie. Acestora li se alătură călugării din întreaga zonă a Moldovei, ba chiar și din Occident, deoarece sunt foarte multe mănăstiri închinate Sfântului Paisie în Europa, dar și în America.
La Mănăstirea Neamț, curentul paisian a fost mai pregnant până la jumătatea secolului al XX-lea. În ultimii 30 de ani, a început să se vorbească tot mai mult despre Cuvios, odată cu trecerea sa în rândul sfinților, în anul 1988, de către Biserica Ortodoxă Rusă (când s-au împlinit 1.000 de ani de la încreștinarea rușilor), Biserica Ortodoxă Română recunoscând această canonizare.
Cum explicați dragostea ucenicilor și prezența lor în număr foarte mare în preajma Sfântului Paisie, când acesta propăvăduia smerenia, viața ascetică, lipsirea de bunurile materiale?
Sfântul Paisie a trăit într-o disciplină monahală exemplară. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și noi suntem continuatori ai acelor viețuitori monahi. Avem încredere în Dumnezeu că ne va ajuta să luptăm pentru scopul vieții noastre – dobândirea vieții veșnice și iertarea păcatelor pe care, cu voie sau fără voie, le facem.
Sfântul Paisie nu a fost căutător de ucenici, ci ucenicii l-au căutat, au rămas cu el și au învățat de la el și după moartea acestuia. Astfel, după trecerea la cele veșnice a Sfântului Paisie de la Neamț, urmând exemplul vieții lui, unii au ajuns ca să fie recunoscuți de Biserică drept cuvioși, iar alții au fost trecuți în rândul sfinților: Sfântul Ierarh Grigore Dascălul, Sfântul Cuvios Iosif de la Mănăstirea Văratic, Cuviosul Irinah Rosetti.
Ajutorul sfinților
Cum îi ajută Sfântul Paisie pe rugătorii aflați în necazuri?
Personal, nu vreau să scot în evidență minunile pe care le fac sfinții, ci folosul vieții noastre spirituale de la acești sfinți, care sunt rugători și ocrotitori ai mănăstirii noastre. Tot aici putem vorbi de sfântul care s-a descoperit în chip minunat la Mănăstirea Neamț, în anul 1986, la care vin foarte mulți credincioși să se închine. De mai bine de 25 de ani, de când s-a descoperit sfântul, vin foarte mulți credincioși, cu probleme dintre cele mai diverse. De la sfinți primesc ajutor și binecuvântare. Am fost martor la multe evenimente de acest fel. Era în anul 1990, când o persoană a luat o bucățică de sfinte moaște de la Sfântul Necunoscut, să o aibă acasă, poate din curiozitate, poate din evlavie.
După trei luni le-a adus înapoi. Am fost martor când s-a întors și i-a spus părintelui protosinghel Ghenadie Crudu (care era rânduit cu ascultarea la racla sfântului) că a făcut un păcat în urmă cu trei luni, luând o bucățică de sfinte moaște, și cum că de atunci îi merge greu în casă, copiii îi plâng încontinuu, iar ei, părinții, au coșmaruri noaptea, care îi înspăimântă foarte tare și nu mai au liniște.
De asemenea, vin la noi foarte mulți oameni posedați de duhul rău. Acești oameni primesc vindecare după ce stau la Sfântul Maslu și la rugăciune. Cât despre Sfântul Paisie, nu putem confirma sau infirma dacă moaștele din biserica mare sunt ale dânsului sau nu. Când Dumnezeu va rândui să fie iarăși o minune, atunci se va descoperi dacă Sfântul Necunoscut de la Mănăstirea Neamț este același cu Sfântul Cuvios Paisie de la Mănăstirea Neamț, care a trăit aici și este recunoscut ca sfânt al mănăstirii. În ultimul timp, foarte mulți cuvioși din Ucraina, Rusia și Moldova de peste Prut vin aici să ceară binecuvântare de la Sfântul Paisie și, dacă se poate, și sfinte moaște. Noi nu le putem oferi sfinte moaște, pentru că ele trebuie să stea aici. Sfântul Paisie a fost aici, Sfântul Necunoscut a fost aici, iar cei care doresc binecuvântarea lor o pot primi, oriunde s-ar afla, pentru că sfinții sunt pretutindeni și ajută pe credincioșii care le cer ajutorul.
Ați amintit de disciplina monahală exemplară în care a trăit Sfântul Paisie, ale cărei norme se regăsesc în cuvintele sale de învățătură. Cum arată, astăzi, viața monahală de la Mănăstirea Neamț?
Din vremea sfântului și până astăzi viața monahală s-a mai schimbat. Totuși, având învățăturile Sfântului Paisie, pe cât posibil, putem să le urmăm. Vorbim de obști monahale și de o rânduială ascetică când sunt mai mulți călugări. La ora actuală, la Mănăstirea Neamț sunt 55 de călugări. Încercăm să îmbinăm viața spirituală și ascultările din mănăstire cât mai bine. Un apostolat deosebit îl fac mănăstirile care primesc pelerini. Dacă noi putem să le oferim un cuvânt de folos oamenilor, o ședere de două, trei zile la mănăstire pentru a participa la slujbe, atunci, prin jertfa noastră, putem să-i cucerim pe cei care doresc să vină aici și să le fim de folos.
Cum va fi de hram, anul acesta?
Pentru noi, Cuviosul Paisie de la Neamț este părticică din bucuria Duhului Sfânt. Fiind un ascet, a trecut la cele veșnice în 15 noiembrie 1794, ceea ce ne dă un imbold pentru a ne pregăti pentru viața spirituală prin cele de trebuință, adică prin post, rugăciune, mărturisirea păcatelor, spovedanie, citirea cărților atât cele traduse de Sfântul Paisie, cât și de Sfinții Părinți. La hramul Sfântului Paisie de la Neamț (deși avem hramul mare – ‘Înălțarea Domnului’, și al doilea – ‘Pogorârea Duhului Sfânt’), vin foarte mulți cuvioși părinți și credincioși, stareți din județ și din întreaga Arhiepiscopie a Iașului. De asemenea, în fiecare an, Înalt Preasfințitul Mitropolit Teofan este prezent la această frumoasă sărbătoare.
Anul acesta, avem bucuria să-i avem în mijlocul nostru și pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Gavriil, împreună cu diaconul Vasile din Biserica Ortodoxă a Ucrainei.
