A trăi frumusețea în comuniune creștină ca pe o provocare și deschidere permanentă spre viitor poate părea unor contemporani o jenantă autoamăgire. Nimic mai fals! Frumusețea este frumusețe și se poate trăi doar în comuniune creștină. Plenar, definitoriu, provocator și permanent, cu privirea îndreptată mai ales spre viitor. O probează convingător credincioșii Parohiei „Sfântul Nicolae” din Câmpina, Arhiepiscopia Bucureștilor, care mărturisesc și se împărtășesc în aceste zile cu harul Sfintei Treimi.
Până să-l cunosc pe părintele iconom stavrofor Petru Moga din Câmpina, nu-mi puteam imagina cum, și mai ales de ce este absolut necesar să trăiască orășenii întocmai credincioșilor unei comunități creștine de sat, ai unei structuri care funcționează multisecular, în ritm natural, tradițional-religios, împreună determinați de condiționările timpului și locului lor. Și nici nu înțelegeam cum de este posibil ca un asemenea nivel de conștientizare, rafinat și exigent al acestui fapt, poate lucra adânc și temeinic în sufletul orășeanului, zidind nevoia trăirii frumosului, adică a vieții, numai în comuniune creștină. Aveam să înțeleg ascultându-l pe părintele Moga, care mi-a deslușit cum omul modern se poate simți „avizat”, nerămânând pe „dinafară”, „în stare doar criticistă”, simțindu-se cucerit de Sfânta Liturghie și de faptul că lucrul acesta îi aparține. Îl înfrumusețează. Îl îmbogățește și-l face copărtaș la bucuria împlinirii.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
