Biserica poartă grijă de sufletele fiilor ei care au trecut pragul veșniciei, prin pomenirea la Jertfa euharistică și prin săvârșirea unor slujbe specifice. Pe lângă ‘soroacele’ îndătinate, care urmează trecerii cuiva la cele veșnice, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă și pomeniri obștești ale morților în următoarele zile: Sâmbăta Lăsatului sec de carne (Moșii de iarnă), sâmbetele a doua, a treia și a patra din Sfântul și Marele Post, precum și în sâmbăta dinaintea Cincizecimii (Moșii de vară), informează „Ziarul Lumina”. În aceste zile, slujba bisericească este dedicată exclusiv comemorării defuncților.
Există însă și perioade în care este interzisă pomenirea celor morți (nu și înmormântarea, care se poate săvârși în orice zi), dată fiind prioritatea pe care trebuie să o aibă prăznuirea celor mai importante evenimente din istoria mântuirii noastre, precum: Nașterea și Botezul Domnului (20 decembrie – 6 ianuarie), Patimile și Învierea Domnului (de la Duminica Floriilor până la Duminica Tomei, precum și în fiecare duminică) și fiecare praznic împărătesc.
În afară de aceste perioade restricționate, unele manuale de liturgică indică interzicerea pomenirii morților între Moșii de iarnă și Sâmbăta a doua din post (pr. prof. Ene Braniște, ‘Liturgica specială’, București, 2005, p. 405) sau între Moșii de iarnă și prima Sâmbătă din post (pr. prof. Gheorghe Safta, ‘Îndrumător liturgic’, Târgoviște, f. a., ed. IV, p. 189). Este justă această din urmă interdicție? Cum trebuie ea înțeleasă?
Tipic, canon, pomenire
În privința Săptămânii brânzei, se cuvine să arătăm că aceasta este un răstimp de pregătire pentru nevoința postului, iar miercuri și vineri sunt zile aliturgice, în care se săvârșește slujba cu Aliluia și metanii, ca un ultim ‘antrenament’ înainte de a intra în ‘arena luptelor duhovnicești’ ale Păresimilor. Este adevărat că sâmbăta Săptămânii brânzei nu este dedicată exclusiv pomenirii morților, ca sâmbăta dinainte, dar acest lucru este valabil și pentru alte sâmbete din cursul anului, în care, întâmplându-se un sfânt cu doxologie mare, nu se mai pune nimic din slujba pentru cei morți în cadrul Vecerniei sau al Utreniei. Pomenirea tuturor sfinților asceți în această zi are la bază tocmai pomenirea lor ca a unor credincioși răposați în comuniune cu Biserica. Tipicul Marii Biserici nu prevedea altă comemorare a defuncților în afara celei din sâmbăta dinainte de Postul Mare (M. Arranz, ‘Les prieres presbyterales de la Pannychis…’, II, p. 128), iar potrivit Tipicului Mănăstirii Everghetis din Constantinopol (sec. XII), în Săptămâna brânzei, vineri seara, după Vecernie, se făcea panihidă cu canonul morților, iar la Utrenia de sâmbătă dimineață se cântau Binecuvântările morților, sedelne și stihiri la stihoavnă ale morților (Alexei Dmitrievski, ‘Descrierea manuscriselor’ liturgice…, vol. I, Kiev, 1895, p. 510). Adăugăm și faptul că, în cadrul pavecerniței de vineri seara (deci în ziua liturgică de sâmbătă), după indicațiile Triodului actual (București, 2010, pp. 89 și 194), atât în Sâmbăta brânzei, cât și în prima Sâmbătă din post, se citește Canonul morților, al glasului de rând.
Privitor la pomenirile din prima săptămână a postului, amintim următoarea afirmație din Răspunsurile canonice ale mitropolitului Nil de Rhodos (sec. XIV) către ieromonahul Iona: Întrebare (nr. 4): ‘Se pot face parastase de 40 de zile, sau alte parastase, în Marea Patruzecime?’ Răspuns: ‘Nicidecum. Doar vineri șsearaț și sâmbătă pomenim, după hotărârea sfinților și a celui între sfinți părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul, și a lui Teodor Studitul; de nevoie, și acolo unde este obicei vechi, facem pomenire și în sâmbăta lui Lazăr, dar în Sfânta și Marea Săptămână, precum și în cea nouă șLuminatăț, nicidecum nu facem parastase’ (cf. A.I. Almazov, ‘Răspunsurile canonice inedite…’, Odesa, 1903, p. 54). Cu privire la aceeași perioadă, ‘Tipicul Mare’ (Iași, 1816, p. 493) arată: ‘De se va întâmpla vreunui frate al nostru a se duce către Domnul, în sfintele zilele acestea, în mijlocul săptămânii acesteia șîntâia din postț, nu i se face pomenirea de a treia zi până vineri seara, că atuncea se săvârșește parastasul lui, asemenea și sâmbăta liturghia lui. Iar în sâmbăta cea viitoare, a săptămânii a doua, i se face pomenirea de a noua zi, de se va întâmpla sâmbătă, sau de nu. Iar cea de patruzeci de zile i se face când i se va împlini numărul zilelor lui. Iar prinoasele și pomenirea lui se încep de la Duminica cea nouă șadică după Duminica Tomeiț, până la împlinirea zilelor celor patruzeci’.
Amintim, de asemenea, că ‘Tipicul aghiorit’ (Atena, 1997, p. 190), ca și îndrumările tipiconale anuale tipărite pentru parohii de Biserica Greciei (spre ex., ‘Tipiki Diataxis’, 2006, p. 119), prevăd săvârșirea trisaghionului (adică a Litiei mici pentru morți), în prima Sâmbătă a Postului Mare.
În ‘Liturgica specială’, atunci când se afirmă interdicția pomenirii morților în aceste două săptămâni, pr. Ene Braniște trimite, în notă, la următoarea bibliografie: Canonul 11 din cele disciplinare ale Sf. Nichifor, patr. Constantinopolului (în J. Pitra, ‘Juris eclesiastici Graecorum historia et monumenta’, tom II, Roma, 1848, p. 326), ‘Îndreptarea Legii 2, glava 162, alin. 2 (Ed. București, 1962, p. 169), art. 169 din ‘Nomocanonul slav în 228 de titluri’, prezent și în ‘Molitfelnic’, București, 1832 (p. 483) și în ‘Evhologiu bogat’, București, 1888, p. 562; ‘Prăvilioară’, București, 1781, f. 34 v. Cercetând toate aceste trimiteri, descoperim, însă, că în nici una dintre ele nu este menționată interdicția săvârșirii parastaselor în Săptămâna brânzei, ci doar în următoarele intervale: în ‘cele 12 zile, adică de la Crăciun până la Bobotează, în săptămâna dintâi a Sfântului Post, în Săptămâna cea mare și în Săptămâna Paștilor, duminicile și sărbătorile cele mari’ (‘Molitfelnic’, București, 1832, p. 483). Toate celelalte surse au aceleași indicații.
Parastasele sunt legate de Sfânta Liturghie
Oprirea săvârșirii parastaselor în prima săptămână din post se referă doar la intervalul de luni până vineri, întrucât sâmbăta se bucură de o rânduială aparte, încununată de săvârșirea Sfintei Liturghii, de încetarea metaniilor și de dezlegarea la untdelemn și vin. Tradiția Bisericii a legat săvârșirea parastaselor de oficierea Sfintei Liturghii, astfel încât în zilele de rând ale Postului Mare, precum și în zilele aliturgice nu se pot săvârși pomenirile îndătinate pentru cei răposați, care presupun aducerea de prescuri pentru liturghisire și săvârșirea Parastasului mare (a panihidei) cu colivă și vin. Aceste mărturii ne determină să tragem următoarele concluzii:
1. Se pot face pomeniri individuale pentru cei răposați, în zilele de luni, marți, joi și sâmbătă din Săptămâna Lăsatului sec de brânză, precum și în prima sâmbătă din Sfântul și Marele Post.
2. Nu se pot săvârși parastase în zilele aliturgice, precum miercuri și vineri în Săptămâna brânzei, ca și în zilele de luni până vineri în tot Sfântul și Marele Post, întrucât săvârșirea pomenirilor este legată de slujirea dumnezeieștii Liturghii depline. În aceste zile se face însă, potrivit Tipicului, trisaghionul (litia mică) pentru cei adormiți. Pomenirile de 9, 20, 40 de zile, care se întâmplă în zilele de rând ale Postului Mare, se vor muta în sâmbăta cea mai apropiată.
