Mănăstirea Rătești, din județul Buzău, și-a sărbătorit ieri, 24 mai, de Sfânta Treime, hramul, informează ‘Ziarul Lumina’. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, înconjurat de un sobor de preoți.
‘Având în vedere că biserica noastră se află sub patronajul Sfintei Treimi, cu toții ne pregătim cum se cuvine pentru această mare sărbătoare, atât din punct de vedere spiritual, cât și material. Întotdeauna, de hram ne îngrijim să iasă totul cât mai bine, mai ales că avem oaspeți de seamă, pe Înaltpreasfințitul Epifanie. De asemenea, la sărbătoare vin mulți credincioși pe care îi primim mereu cu drag și pentru care am pregătit tradiționala masă de hram’, a spus maica stareță Ghelasia.
Schit, înainte de a fi mănăstire
Prima știre documentară despre Schitul Rătești (până în anul 1868 apare în toate actele sub această denumire) este datată din 6 mai 1634, când monahul Sofronie de la Gomoiești dona acestui așezământ călugăresc 210 stânjeni de pământ și două pogoane de vie. Schitul este ctitoria boiernașilor Dragomir căpitanul, Neagu și Bunea, care dețineau trei moșii, printre care și cea de la Rătești stăpânită de Dragomir căpitanul. Acesta, împreună cu jupâneasa Voica, fiica lui, pot fi considerați adevărații ctitori, deoarece schitul va fi moștenit de fiul Voicăi, pe nume Anton, căpitan, care la rându-i îl va lăsa moștenire fiicei sale Sanda. În anul 1752, jupâneasa Sanda amanetează moșia Rătești lui Scarlat Hrisoscoleu. La acea dată, din cauza unor împrejurări nefavorabile, acest așezământ monahal era pustiu. Schitul Rătești se reînființează datorită donației boierului Hrisoscoleu, fiind populat în anul 1787 cu 16 viețuitori, numărul acestora crescând cu timpul, în 1980, biserica ajungând să aibă 116 maici. Astăzi, Mănăstirea Rătești numără 60 de persoane, cu viață de obște, sub ascultarea maicii starețe Stavrofora Ghelasia Tănase care s-a remarcat prin importante împliniri duhovnicești și realizări gospodărești. Inițial, schitul era format dintr-o bisericuță din lemn și câteva chilii. În anul 1844, se termină de construit biserica mare a mănăstirii, având hramurile ‘Sfânta Treime’ și ‘Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir’ (ambele se păstrează și astăzi), în vremea episcopului Chesarie Căpățână (1825-1846).
Două icoane de tetrapod de la 1843
Pictura bisericii este deosebit de frumoasă. Mănăstirea a fost pictată în 1843-1844 de către Nicolae Teodorescu pitarul – conducătorul Școlii de zugravi de la Buzău, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. În Muzeul bisericesc al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei se păstrează astăzi două icoane de tetrapod, pictate de Gheorghe Tattarescu în anii în care a lucrat la Mănăstirea Rătești. Este vorba despre o icoană dublă ce redă ‘Sfânta Treime’ și ‘Învierea lui Hristos’, iar a doua icoană îi înfățișează pe ‘Sfinții 40 de Mucenici’ și ‘Sfinții Mari Mucenici Dimitrie și Gheorghe’, ambele având semnătura maestrului.
Școală pentru formare culturală și spirituală
În anul 1861, episcopul Dionisie Romano înființează aici o școală pentru călugărițe și fete sărmane, care va funcționa într-o casă a mănăstirii până în 1865, când se finalizează lucrările unui nou local. În anul 1953, ca urmare a reformei învățământului, la Rătești se înființează o școală monahală care școlariza 85 de eleve, maici și surori. În 1996, din inițiativa IPS Epifanie, se deschide Seminarul Teologic Liceal Monahal Ortodox de la Mănăstirea Rătești. În 2001, școala se mută într-o clădire nouă, în afara incintei mănăstirii, clădire formată din două aripi paralele, unite la mijloc de paraclisul pus sub ocrotirea duhovnicească a Sfântului Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului. Pictura bisericii este realizată în anii 2003-2004, în tehnica ‘fresco’, de către arhidiaconul Gabriel Sibiescu, absolvent al Seminarului Teologic din Buzău. Lăcașul a fost sfințit în anul 2005. Din 2009, școala de fete și-a schimbat denumirea din ‘Seminarul Teologic Liceal Monahal Ortodox de la Mănăstirea Rătești’, în Liceul Teologic Ortodox ‘Sfântul Epifanie al Ciprului’ Rătești. În prezent, aproape toate mănăstirile și schiturile din Buzău și Vrancea sunt conduse de absolvente ale acestui seminar, inclusiv maica stareță Ghelasia a urmat cursurile acestei școli.
