Mănăstirea Putna e și mai veche, și mai mare. Mănăstirea Neamț e și ea mai veche și are și o icoană făcătoare de minuni a Măicuței Domnului. Mai e Dragomirna cea frumos oglindită în apele iazului.
Și Bistrița, cea atât de neașteptat așezată în acea căldare încolțită de munți. Sau frumoasa cazemată ortodoxă a Moldoviței. Iar Petru Vodă și Sihăstria, cele mult căutate de credincioși pentru că au duhovnici vestiți. Și câte alte mănăstiri frumoase, ieșite din comun, nu mai sunt în țară! Dar nici una parcă nu se poate compara cu Voronețul.
Voronețul e frumoasa frumoaselor între mănăstirile românești. Voronețul are o pictură care, în chip minunat, a străbătut o jumătate de mileniu. Voronețul are moaștele întregi ale marelui duhovnic Daniil Sihastrul, cel prin ale cărui rugăciuni, în zbuciumatul Ev Mediu european, Ștefan Vodă a rămas pe tron peste o jumătate de veac, până la moarte, iar Moldova a ieșit întreagă din zeci de lupte. Apoi, Voronețul e pus departe de drumurile comerciale, în acea vale care se întinde către Munții Stânișoarei, între acei frumoși, neatinși codri de brad. Nici o altă mănăstire de la noi nu se poate lăuda cu astfel de lucruri extraordinare.
Am trecut de multe ori, în copilărie, de la Gura Humorului, prin Ariniș, pe sub culmea Șoimul, unde s-a nevoit pustnicul Daniil, la Mănăstirea Voroneț. Chiar dacă nu mai funcționa după regulile vieții monahale, la mănăstire, care era administrată de un preot din Humor, erau câteva măicuțe care îi întâmpinau și atunci pe turiști. Copil fiind, eu nu știam că acolo nu există viață monahală și totul e făcut doar pentru turiști, de cine știe cine…
Stareța: stavrofora Irina
Am stat de vorbă cu maica stareță, stavrofora Irina. Îmi spune toată istoria mănăstirii. Învins de turci la Războieni, la 26 iulie 1476, neprimit de maica sa la Mănăstirea Neamț, Ștefan Vodă ajunge la Voroneț, la duhovnicul său, Sfântul Daniil Sihastrul, pe atunci părintele David. Acesta îi pune la încercare răbdarea, lăsându-l să aștepte până ce își termină rugăciunea, ca să îi arate că sunt mai mari și mai importante cele ale lui Dumnezeu decât cele ale domnitorului Moldovei, apoi îl spovedește și îi spune să nu închine țara turcilor. Turcii nu vor pleca cu nimic din țară, îl liniștește duhovnicul său, Sfântul Gheorghe luptă alături de el, numai să aibă grijă să îi ridice sfântului o biserică frumoasă. Maica stareță îmi spune povestea atât de frumos, atât de captivant, de parcă lucrurile s-ar petrece chiar acum, sub ochii noștri. Concluzia maicii starețe vine firesc: sfinții sunt vii, iar continuitatea vieții monahale pe aceste meleaguri li se datorează în bună măsură lor. ‘Ne considerăm stră-stră-strănepoți ai Măriei Sale și străjeri pe aceste meleaguri. Cu modestie o spun: cred că ne-a ales Sfântul. Așa am ajuns străjeri într-un asemenea bastion în primul rând al Ortodoxiei, apoi al românismului’, îmi spune la sfârșit maica Irina. Maica Irina a preluat mănăstirea în 1991, după ce aceasta fusese închisă de austrieci și închisă a rămas pentru 206 ani…
Datorită programului foarte încărcat, care caută să îmbine munca, primirea turiștilor și rugăciunea, mănăstirea a obținut permisiunea de a face Utrenia la miezul nopții. Atunci se fac Utrenia, Miezonoptica și Primele ceasuri, într-o slujbă la care participă întreaga obște a mănăstirii.
‘Veniți să ne cunoașteți la noi acasă!’
Cum anul acesta ziua Sfântului Gheorghe cade în sâmbăta Paștilor, s-a primit aprobare ca hramul să poată fi prăznuit mai devreme. Prin urmare, mâine, în Duminica Floriilor, Voronețul va prăznui nu doar Intrarea Domnului în Ierusalim, ci și hramul bisericii. În plus, prilej de bucurie este și faptul că la 2 aprilie s-au împlinit 20 de ani de la redeschiderea mănăstirii. După cum ne-a spus maica stareță, la slujba de hram va veni și Înalt Preasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care a împlinit, în martie, 20 de ani de păstorire la Suceava.
‘Noi îi poftim pe toți cei care vor și au posibilitatea să vină și să ne vadă acasă’, ne invită maica stareță. ‘Îmi amintesc un episod de aici, de la Voroneț, din timpul mineriadei. Era o doamnă venită cu un grup de profesori universitari de la Paris. Și am fost rugate să-i tratăm cu ceva. Și am stat de vorbă un pic. Atunci le-am spus acelor francezi: ‘Cine vrea să ne cunoască pe noi să vină să ne cunoască acasă. Să nu se uite la ce se scrie în presă, să nu asculte ce se spune la radio, pentru că adesea se arată doar aspectele negative’. Doamna care venise cu ei știa atmosfera din presa franceză. După ce ei au plecat, ea a început să plângă și mi-a sărutat mâna spunând: ‘Dacă v-aș fi rugat să faceți asta poate că nu ați fi făcut-o. Dar toată lumea a văzut că ceea ce ați spus a fost ceva spontan și ați făcut prin lucrul acesta să se ridice prestigiul țării noastre, prin ceea ce ați arătat. Ce este românul? Românul la el acasă. Nu suntem ceea ce arată speculanții de la televiziuni și din presă’. Îi invit încă o dată, pe cei care au posibilitatea să o facă, să vină să ne cunoască de Florii, la noi acasă, la Voroneț!’, a mai spus maica Irina, stareța celebrei mănăstiri. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 16 aprilie 2011)
