Astăzi, 21 noiembrie 2009, în ziua Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pãrinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mânãstirea Turnu, care și-a serbat hramul, informează Arhiepiscopia Râmnicului.
Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii , în seara zilei de 20 noiembrie, iar astăzi a continuat cu Acatistul ‘Bunei Vestiri’ și cu Sfânta Liturghie.
La sfârșitul slujbei, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, în cuvântul de învățătură rostit, a arătat însemnătatea sărbătorii „Intrării în Biserică a Maicii Domnului”, subliniind importanța prezenței la slujbele Bisericii a creștinilor, în lucrarea pentru mântuirea sufletului. După cuvântul de învățătură, a urmat slujba de pomenire a ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor acestui sfânt locaș.
La această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe prăznuită la Mânăstirea Turnu au participat Părinții stareți de la mânăstirile Stânișoara și Cozia, autoritățile locale, preoți și credincioși din parohiile vecine și foarte mulți pelerini din țară. La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalță silueta zveltă a mânăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de stația de cale ferată cu același nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează și astăzi.
Biserica veche ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Țării Românești, stins din viață în anul 1702. Așezământul a fost o copie a mânăstirii Cozia-Veche, fiind refăcut de Gherasim Timuș (1894-1911), însă biserica veche a fost mistuită de flăcări în 1932, scăpând din calea incendiului doar casă lui Gherasim Timuș și chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut în anul 1933. Această bisericuță, mai mică are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peșteri unde pustnicii se izolau de lume.
Biserica nouă, numită și Biserica cea mare, a fost ridicată între anii 1897-1901, de însuși Gherasim Timuș, având hramul „Schimbarea la Față”. Aceasta are forma pătrată, etajată, cu două niveluri, parter și etaj, la fiecare nivel fiind o biserică în care se ține slujba separat, de alt preot. Are o cupolă centrală, cu acces pe scările exterioare construite recent pe fațada de sud, dinspre lacul din apropiere.
Între anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj și întregul ansamblu a fost renovat. Până în anul 1939, aici a funcționat o școală de cântăreți bisericești. Viețuitorii de aici duc o viața austeră, neconsumându-se carne. În apropierea acestui vechi așezământ monastic se păstrează și astăzi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman „Arutela”, stânca de piatră numită „Masa lui Traian” și băile termale de la Bivolari – pe malul stâng al Oltului.
