În ziua praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni, unul din cele mai importante repere istorice ale județului, aflată la 10 km depărtare de localitatea cu același nume din județul Brăila, și-a sărbătorit hramul. Așezată strategic, la confluența râurilor Siret și Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Țării Românești în perioada 1636-1637.
Întrucât anul acesta praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a coincis cu sărbătoarea Sfintei Treimi, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a participat în ajunul hramului la slujba Vecerniei cu Litie, a precizat Părintele Molocea Gabriel.
Astfel, numeroși credincioși de la parohiile din apropiere, însoțiți de păstorii lor duhovnicești, au venit în pelerinaj, atât către sfânta mănăstire, cât și către sfinții lui Dumnezeu, pentru a se ruga și săruta sfintele moaște.
Pentru a spori evlavia și bucuria duhovnicească a credincioșilor, din patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos a fost adusă spre venerare racla cu moaștele Sfântului Vasile cel Mare.
A urmat o slujbă de pomenire pe locul ruinelor vechii biserici, tradițional obicei de a pomeni pe binefăcătorii sfântului așezământ: voievozii ctitori, egumeni, monahi și ostenitori.
A doua zi, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Părintele Chesarie Sânpetru, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și ierodiaconi.
La sfârșit, mănăstirea a pregătit, cu ajutorul parohiilor din județul Brăila, agapa frățească pentru credincioșii sosiți la hram.
Istoric
Rămășițele vechii ctitorii voievodale datează din prima parte a secolului a XVII-lea, când domnitorul muntean Matei Basarab a ridicat aici o biserică de zid pe locul uneia mai vechi de lemn. Această veche și renumită vatră monahală a fost constant sprijinită material de către domnii munteni Mihnea al III-lea Radu, Șerban Cantacuzino, dar și de domnii fanarioți ai Țării Românești.
Cu toate acestea, mănăstirea devine pustie la mijlocul secolului al XVIII-lea, petrecând astfel până în anul 1917, când în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica și chiliile sunt distruse.
Abia în anul 1990, la inițiativa și cu eforturile ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, mănăstirea este reînființată, primul ei stareț fiind pc. arhim. Simeon Ovezea. De-a lungul ultimilor 10 ani au avut loc ample lucrări de construcție a ansamblului mănăstiresc, iar la hramul mănăstirii din anul 2004 s-a săvârșit și slujba de sfințire a bisericii noi, care va primi un nou ocrotitor spiritual – Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
Începând cu anul 2007, biserica veche a mănăstirii a intrat într-un amplu proces de consolidare și restaurare prin grija Centrului Eparhial, cu susținerea financiară a Consiliului Județean Brăila și cu eforturile Muzeului Brăilei.
