Există numeroși creștini care nu știu ce se petrece dincolo de ușile bisericii, reducând dreapta credință la sărbători, la riturile de trecere (botez, nuntă, înmormântare) și la anumite superstiții izvorâte dintr-o așa-numită „teologie populară”. Pentru aceștia, botezul nu este altceva decât o celebrare familială privată, un eveniment monden impregnat de folclor religios, un prilej de „socializare creștină” sau perpetuarea mecanică a unei tradiții seculare. Cunoașterea și pătrunderea înțelesurilor pe care le are botezul pruncilor în Ortodoxie ne ajută să nu lăsăm loc ignoranței, indiferentismului și nisipurilor mișcătoare ale confuziei religioase din zilele noastre.
1. Pregătirea aperceptivă
Sfânta Taină a Botezului, ca taină a inițierii creștine, are un rol deosebit în cadrul vieții Bisericii. Botezul constituie mijlocul prin care omul care crede în Hristos se renaște din apă și din Duh la viața cea adevărată în Hristos și devine membru al Bisericii prin întreita afundare, în apă, în numele Sfintei Treimi, dobândind iertarea păcatului strămoșesc și a tuturor celorlalte păcate săvârșite până în acel moment. Practica botezării pruncilor a ridicat de-a lungul timpului anumite reticențe și semne de întrebare în rândul eterodocșilor, unele confesiuni creștine amânând săvârșirea Botezului până la adolescență sau maturitate, când fiecare poate să-și mărturisească liber dorința de a fi botezat.
2. Anunțarea temei
În cele ce urmează vom prezenta câteva din învățăturile de credință cu privire la importanța botezului pruncilor.
3. Tratarea
În demersul nostru avem intenția de a arăta, în ordine cronologică, pe baza mărturiilor scripturistice, apostolice și patristice, că există numeroase argumente că nou-născuții erau încă de atunci botezați.
a. Temeiuri scripturistice
Ca Taină, Botezul a fost instituit de către Mântuitorul Hristos după Învierea Sa din morți, când S-a arătat Apostolilor și i-a trimis la propovăduire prin cuvintele „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh†¦” (Matei 28, 19-20). De necesitatea botezului în procesul mântuirii ne încredințează Însuși Mântuitorul când spune: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5) și în alt loc: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). Prin aceste cuvinte ni se arată atât importanța acestui act, cât și urmările în cazul săvârșirii sau nu a acestuia, căci cel ce se supune devine membru al Bisericii Sale și, prin respectarea poruncilor, moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu. Cel ce nu primește botezul se autoexclude de la mântuire.
Sfânta Scriptură nu oferă date exacte despre botezul copiilor, în sensul de a recomanda sau a descrie în mod clar botezarea lor. Ținând cont de faptul că Botezul era legat de propovăduirea Evangheliei către adulți și de convertirea acestora, această lipsă ni se pare firească. Indirect însă, din Noul Testament reiese limpede că pruncii sunt chemați spre Împărăția lui Dumnezeu (Matei 19, 14; Luca 18, 16), ceea ce nu este cu putință în afara lui Hristos și a Bisericii Sale, El fiind ușa spre Împărăție (Ioan 10, 9). Prin urmare, încă din veacul apostolic, copiii erau botezați și considerați membri ai Bisericii. În privința aceasta, Mântuitorul nu a stabilit nicio vârstă sau limită de vârstă pentru primirea Botezului, ci a arătat doar faptul că primirea Botezului este de o importanță vitală pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.
Cu siguranță, între miile de iudei și păgâni botezați după predica Sfântului Apostol Petru, în Ierusalim (Fapte 2, 1-41), erau și copii mici care își însoțeau părinții la praznicul Cincizecimii. Mai mult, nicăieri în Noul Testament nu există vreun caz când pruncii născuți din părinți creștini și crescuți de aceștia să fi fost botezați la vârsta adolescenței sau ca adulți.
Ca argument pentru practica botezului copiilor, ne putem referi deci la botezarea unor familii întregi de convertiți. În textele Noului Testament sunt mai multe mărturii în acest sens. Astfel, când Sfântul Apostol Pavel face corintenilor referiri legate de misiunea sa, precizează că a „botezat și casa lui Ștefana” (I Cor. 1, 16); în cazul vânzătoarei de porfiră – Lidia – a fost botezată „ea și casa ei” (Fapte 16, 14-15), iar în alte locuri se menționează despre temnicerul din Filipi care „s-a botezat el și toți ai casei lui” (Fapte 16, 30-33); despre Corneliu sutașul aflăm că „s-a botezat cu toată casa lui” (Fapte 10, 44-48). Din aceste exemple se observă clar că s-au botezat și copiii, nu doar părinții lor. Comentatorii biblici sunt unanimi în a înțelege prin „casă” atât „familia naturală”, soț și soție, cât și copiii, personalul de serviciu, sclavii, ba chiar cei legați de ea prin interese ori afaceri.
b. Temeiuri patristice
Părinții Bisericii dau felurite denumiri botezului: „baie” sau „scăldătoare” (Clement Alexandrinul, Sfântul Ioan Gură de Aur), „apa vieții” (Iustin Martirul și Filozoful), „taina luminării” (Sfântul Grigorie de Nazians), „apă mântuitoare” (Sfântul Ciprian). Tertulian este unul dintre primii autori ai Antichității creștine care menționează prezența nașilor ca garanți ai candidaților, în special pentru copii. Începând cu secolul al VI-lea, catehumenatul intră în declin și se generalizează botezul copiilor (pedobaptismul).
c. Obiecții ale eterodocșilor
Aceștia au deformat Taina, au falsificat sensul și au înlăturat ceremonia, afirmând că Botezul este un simbol sau o repetare a botezului Domnului Hristos la apa Iordanului, deoarece doar prin credință omul va fi mântuit (Fapte 16, 31), nu prin botezul săvârșit de preoți. Sectanții nu vor să înțeleagă că botezul pocăinței (Fapte 19, 1-7) este diferit de botezul creștin (Matei 3, 11; Gal. 3, 27; 1 Corint. 12, 13; Romani 6, 3-11). Pe de altă parte, unii afirmă că doar cei adulți se pot boteza, ca și Hristos, la 30 de ani, când își pot mărturisi credința. Totuși, în primele veacuri, se botezau „case întregi”, inclusiv copiii (a se vedea exemplele de mai sus). În convorbirea cu Iisus, fariseul Nicodim nu a fost trimis la Iordan, ci la nașterea din nou, „din apă și din Duh” (Ioan 3,5). În ceea ce privește faptul că pruncii nu pot să-și mărturisească credința, Biserica are ca garanți pe nașii care-i primesc la botez, care mărturisesc în locul acestora credința creștină rostind Crezul și care au îndatorirea ca finii lor să fie educați și inițiați de ei în învățătura și viața Bisericii. Nașii nu ar trebui să fie doar „sponsori” sau „suporturi” de lumânări, așa cum, din nefericire, se mai întâmplă uneori.
4. Recapitulăm ideile principale prin câteva întrebări precise:
– Ce exemple ne oferă Scriptura în privința botezului pruncilor?
– Ce diferențe există între botezul pocăinței practicat de Ioan Botezătorul și botezul creștin?
– Care este rolul nașilor de botez?
5. Asociem importanța botezului pruncilor cu importanța celorlalte două Taine de inițiere creștină: Mirungerea și Împărtășania. Darurile Duhului Sfânt și armele de a lupta împotriva răului le primim necondiționat, dar nu sunt garanția mântuirii noastre. Pentru a crește frumos și armonios, pruncii vor fi aduși cât mai des la biserică pentru a fi împărtășiți.
6. Generalizarea
„Frigul și întunericul ne pot asedia, răul se poate oști împotriva noastră, dar nu pot înfrânge cu desăvârșire rersorturile noastre lăuntrice, nu ne pot devasta sufletul, deoarece purtăm în noi focul botezului. Suntem botezați cu apă, desigur, dar apa aceasta e foc și e Duh, în chip invizibil, tot astfel cum și pâinea și vinul din Sfânta Împărtășanie nu sunt pâine și vin, ci Trupul și Sângele lui Hristos” (Nicolae Steinhardt).
7. Aplicarea
În contextul lumii de astăzi, problema păstrării copiilor în Biserică este capitală, ea putând fi rezolvată prin asumarea de către nași și părinți a rolului lor activ în creșterea și formarea creștinească a celor care reprezintă nu doar viitorul, ci mai ales prezentul unui popor majoritar ortodox.
Bibliografie orientativă:
Învățătura de credință ortodoxă, Ed. Inst. Biblic, București, 2008; Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheze baptismale, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003; Alexander Schmemann, Din apă și din duh, Ed. Sophia, București, 2009; Pr. lect. dr. Eugen Jurca, Ritualul Sfântului Botez, destăinuiri catehetice, Ed. Marineasa,Timișoara, 2005; Diac. Petre I. David, Călăuza creștină. Sectologie, Ed. Episcopiei Argeșului, Curtea de Argeș, 1994.
(Articol realizat de Pr. lect. univ. dr. Vasile Crețu și publicat în ediția Ziarului Lumina din data de 24 noiembrie 2012)
