Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ne adună în jurul sfintelor sale moaște prin smerenie. Cu Sfântul Dimitrie ne întâlnim în această smerenie filocalică, el lucrând cu fiecare închinător la racla sa, în ascuns, smerindu-se. „A fost un om de o rară și profundă credință, de o mare gingășie și autentică modestie, un trăitor ales și un om de o mare sensibilitate”, spune arhim. Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale.
Cuviosul Dimitrie a trăit întreaga viață în smerenie, socotindu-se pe sine mielul Păstorului Hristos. Biografia sa nu este foarte cunoscută, nu se știe exact când s-a născut, nici când a trecut la cele veșnice. „S-a presupus că a trăit în veacul al XIII-lea, dar poate fi și cu 100 de ani mai devreme. În orice caz, s-a păstrat în amintirea satului său natal, Basarabi, dincolo de Dunăre, tradiția că era un om de o rară și profundă credință, de o mare gingășie și autentică modestie. Era păstor de animale, ceea ce se întâmplă și azi în satele din zona respectivă, oamenii câștigându-și astfel existența. A fost un trăitor ales și un om de o mare sensibilitate”, spune părintele Timotei Aioanei.
Viața lui, păstrată în vechile sinaxare, ne spune că, la un moment dat, trecând cu anumite treburi printr-un lan de grâu, a călcat peste ouăle dintr-un cuib aflat pe sol. „Și-a luat canon de a merge desculț pentru a-și ispăși în acest fel păcatul de a fi călcat peste cuibul respectiv. Acest lucru arată gingășia lui, profunda sensibilitate și trăirea lui. Astfel de oameni se întâlnesc foarte rar”, mai spune părintele Timotei Aioanei.
Mai târziu, s-a călugărit la schitul ce se afla într-o peșteră, nu departe de satul Basarabi, trăind în post, rugăciuni, privegheri și în aspre nevoințe. Pentru viața sa curată, Dumnezeu i-a arătat sfântului când va muri. S-a așezat între lespezi de piatră, care i-au constituit mormântul, și a rămas acolo, neștiut de nimeni, câteva sute de ani. Însă, în urma unei mari furtuni, apele Lomului au venit vijelioase și au stricat așezământul unde se aflau moaștele sfântului, așezându-le undeva sub prundiș, în adâncul Lomului. „Acest lucru nu a rămas neobservat, pentru că Dumnezeu a hotărât ca ele să fie descoperite în mod minunat, la fel cum au fost descoperite și moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. O lumină strălucitoare, care se arăta mai ales noaptea, vestea celorlalți că acolo, în apa Lomului, este o comoară ascunsă. Era de fapt o comoară mai valoroasă decât pungile cu aur sau pietrele prețioase. Și Cuviosul Dimitrie s-a arătat unei fete oarbe, spunând că dacă părinții ei vor scoate sfintele sale moaște, ea se va vindeca. Așa s-au aflat moaștele Cuvio-sului Dimitrie”, povestește părintele Timotei.
Moaștele au fost așezate în biserica din sat, iar mai târziu duse la Ruse, unde unul dintre mă-rinimoșii domni ai Valahiei i-a construit o biserică. „În mod minunat, după semne și întâmplări care au rămas în istoria locului, moaștele Cuviosului Dimitrie au ajuns la București în anul 1774 și au fost așezate în Catedrala mitropolitană de atunci a Țării Românești, devenită în anul 1925, în mod provizoriu, Catedrală patriarhală”, mai spune părintele Timotei.
A scăpat bucureștenii de ciumă
În jurul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie s-au întâmplat nenumărate minuni. În vremea lui Vodă Caragea, sfântul a izbăvit orașul de ciumă. „Mahalale întregi erau cuprinse de această molimă. Oamenii mureau, neavând nici o șansă să supraviețuiască. Doar scoaterea moaștelor Cuviosului Dimitrie pe străzile Bucureștilor a făcut să înceteze această boală. Atunci, datorită numeroaselor vindecări, a fost declarat ocrotitor al cetății Bucureștilor”, explică Marele Eclesiarh.
Un alt fapt minunat, consemnat de istoria Cetății, este acela că, în timpul Primului Război Mondial, un grup de soldați bulgari au încercat să fure moaștele Cuviosului Dimitrie. „Au intrat noaptea în catedrală, într-un moment de neatenție, au luat moaștele și au plecat cu ele către Dunăre, cu gândul să treacă dincolo, în teritoriul bulgar. Din senin, o ceață deasă – așa cum s-a întâmplat și în vremea luptei pe care a susținut-o marele domn al Moldovei, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, la Podul Înalt de lângă Vaslui – i-a înconjurat pe soldații bulgari, care înaintau cu greu. Astfel încât soldații noștri au ajuns pe urmele lor și au salvat moaștele Cuviosului Dimitrie, aducându-le din nou în catedrală, unde au fost așteptate cu foarte mult entuziasm. Ceea ce arată că încă de pe atunci poporul a manifestat o adâncă evlavie față de Cuviosul Dimitrie.”
Sunt și alte minuni ale sfântului pe care doar cei credincioși le cunosc. Mulți oameni i-au cerut ajutorul sfântului, care, într-o adâncă smerenie, i-a ajutat. „El a rămas în amintirea locuitorilor cetății Bucureștilor un sfânt de o mare simplitate, a rămas smerit până la capăt. Și sărbătoarea lui a fost una smerită, în anumite situații chiar umilită în timpul regimului comunist, cum s-a întâmplat în anul 1989, când autoritățile comuniste n-au îngăduit ca sărbătoarea lui să aibă loc pe Dealul Patriarhiei. Catedrala a fost în 1989 închisă câteva zile, iar moaștele Sfântului Dimitrie mutate la o biserică din apropiere, la Biserica „Sfântul Nicolae” Vlădica. Dar este o vorbă care spune „să nu te pui niciodată cu sfinții” și o alta „cu sfinții nu te poți juca”. Încercarea acestora de a umili s-a transformat în propria lor umilință, pentru că sfinții sunt în preajma Mielului, a Mirelui, a Mântuitorului Hristos. Nu poți să te pui niciodată cu ei. Ce s-a întâmplat îndată după umilințele prin care au trecut moaștele Sfântului Dimitrie se știe. La puțin timp după aceea, regimul comunist, care-i fusese împotrivă, a căzut.”
Întâlnirea Sfinților Dimitrie și Parascheva la București
Părintele Timotei Aioanei, ca unul care s-a bucurat de mângâierea celor doi mari sfinți ai românilor, Sfântul Cuvios Dimitrie și Sfânta Cuvioasă Parascheva, susține că sunt mai multe similitudini între aceștia. „Sărbătorile lor domină această lună de toamnă, o lună a pelerinajelor, a sărbătorilor și a cinstirii sfinților. Ei sunt sfinții lunii octombrie! Legătura dintre ei este strânsă, duhovnicească. În anul 1944, moaștele Sfintei Parascheva s-au aflat pentru trei săptămâni în Catedrala patriarhală. Inițial trebuiau să fie duse la Mănăstirea Turnu, în ținutul Vâlcei, dar au rămas pentru câteva luni la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, din apropierea Bucureștilor. Ele au fost aduse de la Iași, încercând să fie ferite din calea confruntărilor armate din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Și, în ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse de la Ciorogârla și întâmpinate în bariera Cotrocenilor și apoi purtate într-o mare procesiune până la Catedrala patriarhală, rămânând aici în perioada 27 octombrie – 13 noiembrie 1944. Niciodată Bucureștiul n-a cunoscut asemenea efervescență spirituală. Am văzut fotografii care arătau că străzile Bucureștilor pe unde au trecut moaștele Sfintei Parascheva erau ticsite de lume, mii și mii de oameni. În cele trei săptămâni, ziua și noaptea, catedrala a rămas deschisă, niciodată șirul oamenilor n-a fost întrerurpt. Tocmai în amintirea acestei împreună-șederi a celor doi sfinți, în apropierea baldachinului unde se află moaștele Cuviosului Dimitrie a fost așezată și o icoană a Sfintei Parascheva. Aceasta arată lucrarea sfinților și comuniunea dintre ei în viața oamenilor, în viața popoarelor, în viața Bisericii”.
Fapte minunate din jurul raclei Sfântului Dimitrie se petrec mereu. Părintele Timotei vorbește de vindecări de boli, schimbări de situație în cazuri-limită și de ajutor în necazuri. „Am întâlnit oameni care mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat, că au simțit ajutorul și împlinirea rugăciunilor prin mijlocirea lui. Sunt foarte multe persoane care vin să-i mulțumească, să-i aducă flori, sau persoane care vin permanent la slujbă aici. Toate acestea arată că oamenii simt folosul mijlocirii, al lucrării sfinților. Dar, cu toate acestea, pot spune că Sfântul Dimitrie a rămas smerit, cum de altfel a fost mereu. Stă ascuns în această smerenie filocalică și lucrează în ascuns, smerindu-se.”
Conlucrarea oamenilor și instituțiilor pe Colina Bucuriei
Se poate remarca în ultima perioadă o prezență numeroasă a credincioșilor la sărbătoarea Sfântului Dimitrie. „Lucrurile s-au schimbat, mai ales odată cu aducerea la București a unor sfinte moaște, în special din Biserica Greciei: cum ar fi moaștele Sfântului Apostol Pavel, moaștele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, moaștele Sfântului Vasile cel Mare aduse din Austria – o părticică a și rămas aici la Reședința patriarhală -, a unui fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei și de viață Făcătoarei Cruci a Domnului, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei și moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. La numărul cât mai mare de credincioși care vin la sărbătoarea Sfântului Dimitrie se adaugă și prezența unor mari ierarhi din lumea ortodoxă, așa cum a fost Patriarhul Constantinopolului sau Patriarhul Alexandriei, dar și ierarhi din Biserica Greacă și din alte Biserici Ortodoxe surori”.
Cu ocazia marelui hram al catedralei, Sfântul Dimitrie adună în jurul său oameni și instituții care vin în ajutorul pelerinilor. „În zilele hramurilor s-au desfășurat privegheri, Liturghii arhierești aproape în fiecare zi, au fost prezente, pe lângă corurile catedralei: Corala „Nicolae Lungu” și Grupul psaltic „Tronos”, diferite coruri, cum este cel al elevilor seminariști, cel al studenților teologi și Corul bizantin „Evloghia”, care au împodobit cu prezența și cu lucrarea lor aceste slujbe închinate Sfinților Dimitrie pe Dealul Patriarhiei. Este apoi grija pe care Patriarhia și Arhiepiscopia au arătat-o față de organizarea evenimentelor, cu prezența celor care ostenesc la Sectorul social-filantropic și misionar și la celelalte sectoare, cu ajutorarea pelerinilor, oferindu-le hrană, ceai cald, apă, fructe și altele. Prezența preoților de enorie împreună cu protopopii care s-au aflat aproape de pelerini este o altă bucurie a marelui hram. Trebuie să menționăm și conlucrarea cu diferite insti-tuții publice, Poliția, Jandarmeria, Pompierii, Crucea Roșie și celelalte. Toate acestea arată grija Bisericii, coroborată cu a celor din instituțiile publice, pentru buna desfășurare a sărbătoririi Sfântului Dimitrie cel Nou”, conchide arhim. Timotei Aioanei.
Sfaturi pentru pelerini
Marele Eclesiarh al Catedralei patriarhale, arhim. Timotei Aioanei, ne-a vorbit și despre modul cum trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu sfinții: „Când stăm în preajma sfinților trebuie să trăim momente de liniște și rugăciune. Nu putem petrece oricum timpul întâlnirii cu sfinții. Este bine să avem o cărticică de rugăciuni cu noi și mintea îndreptată către viața și petrecerea sfinților. De multe ori, drumul nostru duce alături de această cale pe care au mers sfinții, de aceea prezența sfintelor moaște, lucrarea lor, pilda vieții sfinților ne readuc pe acest făgaș, ceea ce spunea Sfântul Mitropolit Dosoftei: „viața și petrecerea sfinților”. Deci, viața și petrecerea sfinților trebuie să fie prezente și în preocupările noastre. Atât de grăbiți în lumea aceasta în care trăim noi, cu atâtea și atâtea probleme, trebuie întotdeauna să găsim timp pentru a reveni pe drumul care duce către Împărăția lui Dumnezeu. Iar sfinții ne arată tocmai acest lucru! Acesta este modelul lor, exemplul pe care îl arată și pe care îl căutăm permanent și de care avem nevoie. Cei care nu se folosesc de acest exemplu, care nu-l caută sub diferite forme, nu se vor putea bucura întru Împărăția lui Dumnezeu.” (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 26 octombrie 2013)
