Pentru întreaga Ortodoxie, anul 2010 este un an jubiliar prin faptul că se împlinesc 1.685 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), sinod la care au participat, după tradiție, 318 Sfinți Părinți și unde a fost combătută învățătura greșită a ereticului Arie. Și pentru Biserica Ortodoxă Română, acest eveniment are conotații spirituale deosebite, la el adăugându-se și împlinirea a 125 de ani de la recunoașterea oficială a autocefaliei (1885).
†dr. Visarion,
Episcopul Tulcii
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod din 10 iulie 2009, anul 2010 a fost declarat în Biserica Ortodoxă Română ca ‘Anul omagial al Crezului ortodox și al Autocefaliei românești’, pe parcursul lui având loc o serie de manifestări omagiale la nivel central și local care vor scoate în evidență importanța acestor două evenimente din viața Bisericii noastre. Cum spuneam, pentru Ortodoxia întreagă, anul acesta este un an comemorativ, închinat Sinodului I Ecumenic, cel care a formulat primele șapte articole ale Simbolului de credință sau Crezului, ce se rostește la fiecare Sfântă Liturghie, ca și la alte slujbe divine. Cu siguranță că și la nivel panortodox amintirea Sinodului I Ecumenic de la Niceea va fi marcată așa cum se cuvine, pentru a sublinia importanța Crezului ortodox în istoria Bisericii și, implicit, în viața credincioșilor.
Manifestările din acest an din cuprinsul Patriarhiei Române legate de acest eveniment au culminat cu Ședința Solemnă a Sfântului Sinod din toamnă, când au fost reliefate principalele jaloane ale receptării mesajului Sinodului I Ecumenic în viața liturgică, pastorală, misionară și socială a Bisericii.
În anul 1925, când s-au împlinit 1.600 de ani de la întrunirea Primului Sinod Ecumenic, în întreaga creștinătate au avut loc manifestări omagiale.
Astfel în Biserica Romano-Catolică au avut loc slujbe de comemorare la care au participat episcopi, clerici și laici, la fel și în Biserica Anglicană, în ziua de 29 iunie 1925 a avut loc, la Londra, o mare întrunire anglicano-ortodoxă închinată amintirii Sinodului de la Niceea și la care au participat din partea ortodocșilor: patriarhul Fotie al Alexandriei, patriarhul Dimitrie al Ierusalimului, mitropolitul Ghermanos al Tiatirelor, Evloghie, mitropolitul rus al Europei de Vest și alții.
Și în Biserica noastră, în anul 1925, la împlinirea a 1.600 de ani de la Primul Sinod Ecumenic au avut loc manifestări grandioase care s-au desfășurat la Iași – în capitala Moldovei – în zilele de 11-13 octombrie.
Inițiativa acestei comemorări și în Biserica română a aparținut mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care într-o ședință a Sfântului Sinod a făcut propunerea de a se marca așa cum se cuvine – printr-o ședință solemnă a Sfântului Sinod – acest moment. Ca prim pas spre acest deziderat expus de mitropolitul Bălan, Sfântul Sinod a hotărât ca ziua de 31 mai a anului 1925 – Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic – să fie celebrată în chip deosebit prin slujbe dumnezeiești speciale în toate bisericile din țară, cu rostiri de cuvântări care să lămurească credincioșii despre însemnătatea faptului petrecut în urmă cu 1.600 de ani în orășelul Niceea din Asia Mică.
O inițiativă a mitropolitului Pimen Georgescu
La fel, mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a propus Sfântului Sinod ca aceste manifestări închinate Sinodului I Ecumenic de la Niceea să aibă loc la Iași, mai ales că în 1642, pe vremea lui Vasile Lupu, s-a ținut la Iași un sinod la care au participat reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe și la care s-a aprobat Mărturisirea de credință a mitropolitului Petru Movilă (canonizat ulterior).
Sfântul Sinod, la fel și Guvernul de atunci al României au îmbrățișat această propunere a ierarhului moldovean, astfel că între 11 și 13 octombrie s-au organizat la Iași manifestări grandioase la care au participat membrii Sfântului Sinod, suveranii României, autorități centrale și locale și o mare mulțime de credincioși.
Prin Decretul regal nr. 2.663 din 9 octombrie 1925, regele Ferdinand aproba deschiderea lucrărilor Sinodului Bisericii Române la Iași ‘în vederea comemorării a 1.600 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea’, decretul fiind contrasemnat de Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor. Serbările de la Iași au debutat în ziua de duminică, 11 octombrie 1925.
La ora 09:30, trenul regal sosește în gara din Iași, regele Ferdinand și regina Maria împreună cu principii moștenitori coborând în uralele mulțimii și fiind întâmpinați după cuviință de autoritățile vremii, în frunte cu I.C. Brătianu.
La ora 10:00, cortegiul regal intră în curtea Mitropoliei din Iași unde este binecuvântat de către membrii Sfântului Sinod, în frunte cu patriarhul Miron Cristea. În Catedrala mitropolitană se săvârșește un Te Deum oficiat de către patriarhul Miron și la care asistă membrii guvernului, autoritățile civile și militare și un numeros public.
După slujba din catedrală are loc un alt eveniment deosebit, și anume inaugurarea Palatului de Justiție (Palatul Culturii de astăzi). La Palat, suveranii sunt întâmpinați de ministrul de justiție G.C. Mârzescu și de arhitectul Berindei, urmând apoi slujba sfeștaniei, oficiate de Pimen, mitropolitul Moldovei, care la sfârșit rostește și o frumoasă rugăciune de inaugurare a Palatului Justiției. Între altele, în rugăciune se cere ca Dumnezeu să dea judecătorilor ‘să nu caute la fața oamenilor, ci să facă dreptate tuturor fără deosebire: și săracului, și văduvei, și orfanului…’, iar în ‘acest așezământ sfințit al dreptății să domnească dreptatea Ta și să slujească de pază și de întărire a neamului nostru românesc’. Au mai luat cuvântul: arhitectul Berindei, Eugen Herovonu – decanul baroului Iași -, D. Volanschi, președinte al Curții de Apel, și la sfârșit regele Ferdinand. În aceeași zi, după-masă, la orele 17:00, a avut loc în Catedrala mitropolitană din Iași ședința festivă a Sfântului Sinod, prilejuită de comemorarea a 1.600 de ani de la Sinodul I Ecumenic (325) și a Sinodului de la Iași (1642).
La ședința festivă au participat familia regală, membrii guvernului și o mare mulțime de credincioși. Ceremonia a fost deschisă printr-o slujbă de Te Deum, după care mitropolitul Pimen Georgescu rostește un cuvânt de bun-venit, salutând prezența distinșilor oaspeți și amintind faptul că Iașul a fost martor al multor evenimente din cuprinsul istoriei neamului. A urmat apoi cuvântul ministrului cultelor și artelor Al. Lapedatu, care arăta că după unificarea bisericească este prima întrunire extraordinară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Între altele, vorbitorul spune: ‘Biserica Ortodoxă Română, care a avut norocul și fericirea să-și vadă realizată tocmai în acest an festiv al creștinătății atât unitatea sa de organizare, cât și înălțarea sa la rang de Patriarhie, nu putea lăsa să treacă acest prilej fără să aducă prinosul său de admirație și de venerație memoriei celor 318 Sfinți Părinți care, la chemarea Împăratului restaurator al unității politice a statului roman, au știut prin zelul lor apostolic și marea lor înțelepciune să restabilească, acum 16 veacuri, la Niceea, unitatea credinței, atât de zdruncinată atunci în Biserica lui Hristos.’
Mântuirea din credință, nu din știință
După aceste luări de cuvânt, patriarhul Miron Cristea deschide oficial ședința Sfântului Sinod, rostind o cuvântare în care face elogiul părinților participanți la Sinodul I Ecumenic, arătând importanța credinței mântuitoare exprimată în Simbolul niceo-constantinopolitan. Referindu-se la cei 318 Sfinți Părinți, patriarhul remarca faptul că: ‘numeroși ierarhi – sosiți la Niceea – purtau încă pe trupurile lor urmele ochilor scoși și ai barbariilor îndurate. Vlădicii din Egipt, Pafnutie din Tebaida și Potamon, erau orbi și șchiopi din suferințele închisorilor, iar Pavel din Neocezareea erau cu mâinile arse’. Subliniind dezvoltarea științei în vremurile din urmă, vorbitorul arată că: ‘deși științele exacte au făcut progrese uriașe, totuși marii învățați ai lumii de azi recunosc neputința științei omenești; adevărații învățați sunt de acord cu Sfântul Sinod de la Niceea că mântuirea vine prin credință, și nu prin știință’. Trecând în revistă curentele filosofice și politice ale societății omenești contemporane, inclusiv filosofia materialistă în vogă atunci, patriarhul Miron conclude că: ‘precum la Niceea a biruit credința asupra științei și a curentelor de filosofie care nu dau sufletului omenesc liniștea și mângâierea necesară – așa nădăjduim că tot credința – celui ce a propovăduit iubirea evanghelică între toți oamenii – va readuce omenirea înrăutățită și însălbăticită iarăși în ogorul unei munci pașnice care să-i asigure progresul’.
După cuvântul patriarhului, a urmat regele Ferdinand, care a reliefat și el însemnătatea acestei comemorări, recunoscând contribuția Bisericii la dezvoltarea societății românești: ‘Biserica a luminat și a mângâiat sufletele în cursul secolelor, întărind totodată, prin activitatea ei, ideea de orânduire și disciplină care dă putere temeliei statelor. Iar poporul român peste care au bătut atâtea valuri ale păgânătății sub aripile Bisericii și-a adăpostit ființa și caracterul național.’ După cuvântul M. Sale regele Ferdinand, se dă citire de către patriarhul Miron Cristea a Actului Comemorativ ce fixează pentru posteritate însemnătatea acestui eveniment, act ce a fost semnat de suverani, de membrii Sfântului Sinod, de membrii guvernului și de multe persoane participante.
Între altele, în acest Act comemorativ, se precizau următoarele: ‘Deci, aducându-ne aminte de această măreață și sfântă adunare a Sfântului Duh, Noi, Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe a poporului român, în frunte cu primul Patriarh, cu dor am dorit să pomenim sărbătorește dumnezeiasca biruință de acum șasesprezece veacuri și să chemăm asupra patriei noastre România întregită asupra slăvitului nostru Rege Ferdinand I, a Familiei Sale și a întregului nostru neam, rugăciunile și binecuvântările celor deodinioară sfinți luptători și dascăli, luminători și paznici ai izvoarelor adevărului’. La terminarea ședinței festive, în saloanele Palatului mitropolitan, are loc servirea ceaiului oferit de mitropolitul Pimen, după care suveranii se îndreaptă spre gară pentru a se reîntoarce la Sinaia.
Procesiune de ierarhi
A doua zi, luni, 12 octombrie, este destinată unei procesiuni religioase și slujirii în sobor a tuturor membrilor Sfântului Sinod la Sfânta Liturghie în Catedrala mitropolitană. De la Biserica ‘Sfântul Spiridon’ se formează o procesiune formată din membrii Sfântului Sinod și din cler și care străbate drumul până la catedrală. Ajunsă procesiunea aici, la ora 10:00 începe Sfânta Liturghie oficiată în sobor de toți vlădicii, răspunsurile fiind date de către Corala catedralei. Din sobor au făcut parte: patriarhul Miron, mitropoliții Pimen al Moldovei, Nicolae al Ardealului, Nectarie al Bucovinei, arhiepiscopul Gurie al Chișinăului, episcopii Visarion al Hotinului, Iacov al Hușilor, Cosma al Dunării de Jos, Ghenadie al Buzăului, Nichita al Argeșului, Vartolomeu al Râmnicului, Iustinian al Ismailului, Nicolae al Clujului, Roman al Oradiei, Grigorie al Aradului, Iosif al Caransebeșului, Ioan Stroia al Armatei și arhiereii Platon Ploieșteanu, Grigorie Botoșăneanu, Ilarion Băcăuanu, Filaret al Caransebeșului, Ipolit Vorobchievici, Evghenie Piteșteanu, Gherontie Silistreanu și Teofil Râmniceanu. După otpustul sfintei slujbe, are loc o a doua ședință festivă a Sfântului Sinod. În cuprinsul ei, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului rostește o cuprinzătoare și înălțătoare cuvântare festivă închinată Sinodului de la Niceea, o adevărată conferință după normele științifice de astăzi.
În deschiderea cuvântării, vorbitorul scoate în evidență faptul că: ‘Sinodul de la Niceea este și astăzi prezent și viu nu numai în cărțile de istorie și de dogme ale Teologiei noastre, ci e viu și prezent și în așezământul de temelie al Bisericii, una, sfântă, sobornicească și apostolească, și e prezent și viu mai ales în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l urmăm pe Hristos’, arătând apoi că: ‘este prezent și viu Sinodul din Niceea în așezămintele de temelie ale Sfintei noastre Biserici pentru că Simbolul credinței, adică Crezul, se citește cu aceeași pietate și astăzi, fără modificări la ortodocși și cu o singură modificare de dogmă la romano-catolici și protestanți, la oficierea celei mai Sfinte Taine din Tainele creștinești, la pregătirea adică a Sfintei Împărtășanii din Sfânta Liturghie’. Sunt descrise pe larg desfășurarea lucrărilor sinodului, cauzele care au dus la convocarea lui, este analizată pe larg învățătura ereticului Arie, precum și terminologia folosită de sinodali pentru elucidarea adevărului legat de dumnezeirea Fiului și egalitatea lui cu Tatăl și cu Sfântul Duh.
Venind în actualitatea vremii, vorbitorul arată frământările lumii contemporane în a găsi pacea, liniștea și adevărul, din păcate în afara Bisericii și a lucrării Sfântului Duh, și necesitatea ca toate acțiunile majore ale lumii să fie puse sub oblăduirea asistenței Sfântului Duh: ‘Omenirea nu vrea să știe de colaborarea internaționalității și a universalității ei cu Duhul Sfânt, întrucât prin legile ei, oricât ar fi ele de internaționale și de juridice, ea nu caută în mod sincer nici adevărul, nici dreptatea, nici mila, nici solidaritatea speciei omenești, ci mai mult interese vremelnice și de ordin subiectiv, fie personal, fie național’, adăugând apoi că Sinodul I de la Niceea trebuie să fie exemplul omenirii, deoarece acolo ‘s-a arătat cu adevărat și pentru prima dată în omenire o turmă și un păstor cu care și din care cauză a lucrat în plin Duhul Sfânt ca cu una care caută numai adevărul, dreptatea, mila și frățeasca solidaritate omenească pentru îndreptarea celor rătăciți ca Arie’.
Inaugurarea Seminarului de la Neamț
După cuvântul înaripat al episcopului Vartolomeu al Râmnicului urmează expunerea dr. D. Boroianu, profesor și decan al Facultății de Teologie din București, care vorbește în numele facultăților de teologie din țară și care, în expunerea sa, arată importanța sinodului niceean în istoria Bisericii Creștine, dar și necesitatea convocării unui nou sinod ecumenic pentru a rezolva problemele existente astăzi în domeniul credinței și al vieții religioase.
Pr. Valeriu Iordăchescu ia cuvântul în numele clerului de mir și prezintă un expozeu cuprinzând reflecții actuale în legătură cu Sinodul de la Niceea și cu cel de la Iași din anul 1642. În încheiere, patriarhul Miron mulțumește vorbitorilor și celor prezenți, declarând închisă ședința festivă de la Iași a Sfântului Sinod. În sala mare a Palatului de Justiție a avut loc un banchet oficial la care au participat aproximativ 300 de persoane ca invitați ai ministrului cultelor și artelor. Au toastat cu acest prilej patriarhul Miron, ministrul cultelor, Al. Lapedatu, mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, care a arătat felul în care ardelenii au păstrat de-a lungul veacurilor credința ortodoxă pentru care au suferit prigoană și martiriu, precum și rolul Bisericii în făurirea Unirii celei Mari de la 1918.
Au mai luat cuvântul mitropoliții: Gurie al Basarabiei, Nectarie al Bucovinei și G. Mârzescu, ministrul justiției. După masă, ierarhii prezenți au vizitat obiective bisericești și culturale din Iași, patriarhul Miron plecând apoi spre București.
În ziua de 13 octombrie a avut loc un pelerinaj la Mănăstirea Secu, unde s-a oficiat o slujbă de pomenire în memoria mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, apărător al credinței ortodoxe prin cuvânt și faptă și participant activ la Sinodul de la Iași convocat de voievodul Vasile Lupu în 1642. Mitropolitul Pimen al Moldovei rostește apoi un emoționant cuvânt, arătând lupta mitropolitului Varlaam întru apărarea credinței și a unității neamului, precum și datoria celor de față de a veghea la păstrarea intactă a adevărului revelat și de a trăi după cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos.
După vizitarea mănăstirii, s-a plecat la Mănăstirea Neamț, unde a avut loc inaugurarea noului Seminar Monahal și unde s-a luat și masa de prânz oferită de stăreția mănăstirii, condusă de episcopul Nicodim – viitorul patriarh al României.
Cele trei zile de sărbătoare de la Iași închinate comemorării Sinodului I Ecumenic de la Niceea și Sinodului de la Iași au constituit cu adevărat o manifestare a unității de neam și de lege a tuturor românilor, o recunoaștere a jertfei și luptei înaintașilor pentru apărarea tezaurului credinței ortodoxe, dar și o garanție a generațiilor viitoare de a lucra și lupta pentru binele Bisericii străbune și al neamului.
Cade-se acum, la împlinirea celor 1.685 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, să ne reamintim de cei 318 Sfinți Părinți participanți la lucrările lui și care sunt cu adevărat ‘trâmbițele cele tainice ale Duhului, purtători de Dumnezeu părinți care au cântat în mijlocul Bisericii cântare armonioasă de teologie pe Treimea cea una neschimbată după ființă și după dumnezeire’ – cum îi numește imnograful – și care rămân de-a pururi făclii luminoase și povățuitori ai Bisericii în mersul ei către zările Împărăției Cerurilor.
Cade-se acum să ne aducem aminte și de cei care în urmă cu 85 de ani au organizat grandioasele manifestări de la Iași închinate Sinodului de la Niceea, în frunte cu primul patriarh al României reîntregite, Miron Cristea, și să rugăm pe Dumnezeu ca să le facă veșnică odihnă, iar ei, de acolo din cer, împreună cu cei 318 Părinți niceeni să vegheze asupra Bisericii Ortodoxe Române asupra ierarhilor, clerului și credincioșilor ei, ajutându-i în tot ceea ce întreprind spre binele și fericirea vremelnică și veșnică a neamului nostru românesc.
Sinodul de la Niceea este și astăzi prezent și viu nu numai în cărțile de istorie și de dogme ale Teologiei noastre, ci e viu și prezent și în așezământul de temelie al Bisericii, una, sfântă, sobornicească și apostolească, și e prezent și viu mai ales în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l urmăm pe Hristos’.
Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului (1875-1954)
