În februarie 1950, trupele de Securitate operau arestări în județul Hunedoara, în vederea lichidării ‘organizației subversive Mișcarea de Rezistență Națională’, condusă de maiorul deblocat Vasile Duma. Între cei arestați era părintele Dumitru Laslău, paroh în Sântuhalm, acuzat că în iulie 1949 acceptase să trimită alimente și bani celor care luptau în munți. În timpul anchetei nu s-a putut dovedi participarea părintelui la mișcarea de rezistență anticomunistă, în schimb, unii martori, membri ai partidului comunist, afirmau: ‘El pe față nu avea manifestări contra regimului, dar învăța mult copiii să meargă la biserică; tot la fel a dus copii la el acasă să facă cu ei religie. Foarte mult insistă să meargă oamenii la biserică. Cu membrii de partid nu s-a certat, fiind și un element închis’. Activitatea părintelui Laslău era firească, după scoaterea religiei din școli și încercările autorităților comuniste de a-i îndepărta tot mai mult pe credincioși de Biserică. Totuși, prin Sentința nr. 488 din 5 decembrie 1950 a Tribunalului Militar Sibiu, părintele Laslău era condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea de ‘omisiune de denunț’. După eliberare, și-a continuat slujirea la Parohia Chișcădaga, în ajunul onomasticii sale din 1959 fiind arestat din nou, apoi condamnat la cinci ani închisoare. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 13 mai 2011)
Închisorile părintelui Dumitru Laslău
