Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a îndemnat, prin predica rostită în Paraclisul Reședinței Patriarhale, la solidaritate creștină cu cei aflați în suferință. De asemenea, în cuvântul rostit, Părintele Patriarh a evidențiat faptul că Biserica lui Hristos trebuie, deodată cu predicarea Evangheliei, să săvârșească binele și fapta cea bună, să aline suferința, să elibereze pe oameni din durere și din necazurile care întristează viața. În acest context, Părintele Patriarh s-a referit la miile de suflete afectate de inundațiile care s-au abătut luna trecută asupra Moldovei și a Maramureșului, făcând un apel de ajutorare a celor sinistrați din comuna Rădăuți-Prut, din județul Botoșani, unde peste 300 de case au fost inundate, dintre care mai bine de jumătate, complet distruse.
„Evanghelia ne îndeamnă astăzi să ajutăm pe cei necăjiți, pe cei suferinzi, pe cei bolnavi și, mai ales, să ajutăm pe cei care, în aceste zile, sunt greu încercați de inundații. În mod deosebit facem apel la ajutorarea sinistraților din comuna Rădăuți-Prut, din județul Botoșani, și din satul Baranca. Este mare nevoie să ajutăm această comună din județul Botoșani, cu bani, cu materiale de construcție, pentru ca oamenii să-și poată reface casele, să aibă unde locui în timpul iernii.
Evanghelia, care ni-L arată pe Hristos Domnul, Binefăcător, Vindecător, Ajutător, Milostiv, ne îndeamnă și pe noi să fim milostivi, să ajutăm, să dăm dovadă că iubim pe semenii noștri și că Hristos Domnul folosește mâinile noastre și dărnicia noastră, ca să răspundă celor care acum, fără adăpost și fără speranță prea multă, cer ajutorul lui Dumnezeu”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum doi orbi și un mut. Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos cere credință celor doi orbi, dar nu-i mai cere să răspundă, dacă are credință, sau nu, mutului demonizat. În primul rând, pentru că cel demonizat nu mai avea toate facultățile sale, nu mai gândea el însuși în ceea ce făcea, ci, în locul lui, era activ duhul cel rău care a pus stăpânire pe el. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos n-a cerut mărturisirea credinței de la mutul demonizat, ci din milostivire pentru oameni, îl vindecă. Îndată după vindecare, celor doi orbi le-a spus «cu asprime», zice Sfânta Evanghelie, «vedeți să nu spuneți nimănui nimic»; «dar ei ieșind afară din casă au vestit faptul că au primit vederea în tot ținutul acela». Vedem că, pe de o parte, Mântuitorul cere credință de la cei doi orbi, iar pe de altă parte, le spune, după ce i-a vindecat, să nu se laude, să nu-L vestească pe El ca fiind vindecător. De ce a făcut aceasta? Pentru ca să ne arate nouă că, după ce săvârșim binele, nu trebuie să ne lăudăm, nici să așteptăm laudă de la oameni pentru binele săvârșit. Dar recunoștința celor doi orbi a fost atât de mare, încât ei n-au putut ascunde bucuria pe care le-a făcut-o lor Hristos Domnul, vindecându-i”, a mai arătat Preafericirea Sa.
( Sursa: Ziarul Lumina)
