Intrarea în Biserică a Maicii Domnului la Patriarhie

În ziua sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică, la 21 noiembrie 2012, sute de credincioși au fost prezenți pe Colina Bucuriei. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată la Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre istoria sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului: „Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi a fost rânduită de Biserică spre a fi citită la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului. Însă, la această sărbătoare numită Intrarea Maicii Domnului în Biserică Evanghelia are un accent deosebit în ceea ce privește legătura dintre Maica Domnului și Cuvântul lui Dumnezeu. Sărbătoarea aceasta este o sărbătoare mai târzie. Ea a fost introdusă în Biserică în secolul al VIII-lea ca o necesitate duhovnicească, pentru că începând cu secolul al V-lea, în Apusul creștin, a început să fie practicat postul de câteva săptămâni premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. În secolul al VI-lea perioada Postului Crăciunului s-a răspândit și în Răsărit. De aceea, în secolul al VIII-lea s-a simțit nevoia ca la începutul Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie rânduită și o serbare și anume sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului„.

De asemenea, Patriarhul României a mai arătat că există o legătură deosebită între Maica Domnului și Templul din Ierusalim pentru că Cel care se va naște din ea, Hristos, este Templul cel Viu al lui Dumnezeu: „El însuși a făcut legătura între Templul din Ierusalim și Templul Trupului Său când a zis: Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi rezidi. Adică, dacă omorâți acest Trup a treia zi va Învia. În Evanghelia după Ioan se spune că Mântuitorul Însuși când a zis Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi reface, se referea la Trupul Său. Deci, Templul din Vechiul Testament, ca și Marele Preot sau Arhiereul Vechiului Testament, erau o prefigurare a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu care face din Firea Sa umană un Templu al prezenței depline a lui Dumnezeu în umanitate. De aceea, Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni spune despre Mântuitorul Iisus Hristos Dumnezeu-Omul că în El locuiește plinătatea dumnezeirii. Deci, Maica Domnului cea care va naște pe Fiul lui Dumnezeu ca Om intră în Templul din Ierusalim ca să se pregătească să primească în ea Taina Templului, Taina prezenței celei mai sfinte și solemne a lui Dumnezeu în lume”.

Totodată, Preafericirea Sa a subliniat importanța lucrării sfinte pe care Maica Domnului o avea de împlinit pentru mântuirea neamului omenesc: „Sfânta Scriptură nu vorbește despre această prezență a Maicii Domnului în Templu, dar Sfânta Tradiție ne spune că la vârsta de trei ani Maica Domnului, Fecioara Maria, a fost adusă de părinții ei, Ioachim și Ana, la Templu și a fost dată în grija Marelui Preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a condus pe această fiică a lor, nu numai în Sfânta, ci în Sfânta Sfintelor, în locul cel mai sfânt printr-o inspirație de la Dumnezeu simțind că această fecioară va avea de împlinit o lucrare sfântă pentru mântuirea neamului omenesc. Maica Domnului din fragedă copilărie a fost dusă în Casa Domnului pentru că devenea Biserică Sfințită și Rai Cuvântător prin însăși Întruparea Fiului lui Dumnezeu cel Veșnic din ea și de la Duhul Sfânt. De aceea, Axionul de la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare o numește Biserică Sfințită și Rai Cuvântător„.

„La Templul din Ierusalim era o școală pentru fete unde erau primite fetele de la vârsta de 3 ani, până la vârsta de 15 ani în care se învăța rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar și lucrări practice de menținere a curățeniei în Templu, de cusut, de întreținere a veșmintelor care erau folosite de către Marele Arhiereu, de către preoți și leviți. Profesoarele lor erau femei văduve evlavioase, care își consacrau restul vieții lor de văduvie, în templu, petrecând în rugăciune, în ascultare și în multă smerenie”, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul României a arătat faptul că prin sărbătoarea de astăzi, Biserica a scos în evidență pregătirea duhovnicească a Maicii Domnului pentru nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om.

„Maica Domnului a învățat în această școală de la Templul de la Ierusalim timp de 12 ani, rugăciunea, smerenia, ascultarea, munca și mai ales ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru că ea avea să dea nașterea ca Om Cuvântului lui Dumnezeu, Fiului lui Dumnezeu care Se va întrupa din ea. Deci, este o legătură deosebită între Cuvântul lui Dumnezeu și ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu pe care Maica Domnului o face atât de deplin încât din ea se va naște Cuvântul lui Dumnezeu ca Om. Ea îl naște ca Om pe Cuvântul lui Dumnezeu, Îl poartă în brațe când este mic și apoi Îl arată lumii zicând așa cum a zis la nunta din Cana Galileei, Faceți tot ceea ce vă spune El. Maica Domnului se pregătește pentru a primi pe Dumnezeu Cuvântul la Buna Vestire când arhanghelul Gavriil îi spune că ea va naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul Lumii și atunci când a zis dar eu nu știu de bărbat, i s-a răspuns Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea celui preaînalt te va umbri, iar sfântul care se va naște din Tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Deci, perioada de 12 ani de pregătire duhovnicească a Maicii Domnului a fost scoasă în evidență de Biserică prin instituirea acestei sărbători. Intrarea în Biserică, sau în Templu a Maicii Domnului„, a spus Preafericirea Sa.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, a mai arătat Preafericirea Sa, este o chemare pentru toți creștinii ca să se pregătească să primească sărbătoarea Nașterii Domnului, arătând că pentru orice întâlnire a noastră cu Dumnezeu într-un mare eveniment de sărbătoare necesită o pregătire, o atenție deosebită, atât sufletească cât și trupească.

„Vedem prin aceasta că orice eveniment mare, orice întâlnire a deosebită a noastră cu Dumnezeu într-un mare eveniment de sărbătoare necesită o pregătire, o atenție deosebită, o curățire a minții, a cuvintelor, a sufletului și a trupului și o cultivare a dorinței de a ne întâlni cu Dumnezeu, de a-i face loc în sufletul nostru și în casa noastră. Deci, sărbătoarea de azi este o chemare pentru toți creștinii ca să se pregătească să primească sărbătoarea Înomenirii și Arătării în lume a Mântuitorului Iisus Hristos și anume sărbătoarea Nașterii Domnului sau sărbătoarea Crăciunului. Cu alte cuvinte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un îndemn pentru noi la a asculta și a citi mai mult cuvintele lui Dumnezeu Cuvântul din Sfintele Scripturi, a citi mai mult din scrierile sfinților de Dumnezeu purtători prin harul Duhului Sfânt și, de asemenea, o pregătire pentru spovedanie mai deasă și pentru împărtășanie mai deasă și o pregătire duhovnicească pentru a săvârși cât mai multe fapte bune, mai ales fapte de milostenie, nu pentru a fi lăudați de oameni, ci din iubire milostivă și smerită așa cum este iubirea lui Dumnezeu potrivit îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos care zice Fiți milostivi precum și Tatăl vostru Cel din ceruri Milostiv este. Deci, este perioada în care noi încercăm să facem din viața noastră un templu, să transformăm peștera sufletului nostru, adesea răcită și întunecată din cauza păcatului, în templu sfânt, în locaș sfânt al prezenței și lucrării lui Hristos în viața noastră”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Totodată Părintele Patriarh a arătat că sufletul curat și bun curățit prin rugăciune prin spovedanie și luminat prin Sfânta Împărtășanie devine născător de virtuți.

„În această perioadă deci, Biserica, prin sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică ne îndeamnă să ne pregătim pentru a fi milostivi la darul lui Dumnezeu pentru noi arătat în Iisus Hristos să răspundem și noi cu daruri și astfel vom simți și noi așa cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul că sufletul fiecărui creștin trebuie să fie în același timp fecioară și mamă. Fecioară prin curăție și credincioșie sau fidelitate față de Dumnezeu păstrând dreapta credință și mamă prin nașterea de virtuți. Sufletul curat și bun curățit prin rugăciune prin spovedanie și luminat prin Sfânta Împărtășanie devine născător de virtuți, de fapte bune și astfel noi simțim în viața noastră bucuria Maicii Domnului de a fi deodată fecioară și maică, de a fii credincioasă, ascultătoare în smerenie față de Dumnezeu și de a naște pe Hristos și de a-L arăta lumii”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a explicat de ce Maica Domnului este icoană vie a Bisericii, nu numai pentru femei, ci și pentru bărbați.

„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să înțelegem că Maica Domnului este icoană vie a Bisericii nu numai pentru femei, ci și pentru bărbați pentru că sufletul fiecărui creștin care se sfințește prin post, rugăciune și milostenie este asemănător cu sufletul și viața Maicii Domnului. De aceea la sfârșitul evangheliei de astăzi Mântuitorul spune Fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc, adică fericiți sunt cei care ascultă evanghelia și pun în practică, în viață, ceea ce este îndemn sfânt la viețuire curată și fapte bune în Sfânta Evanghelie spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”.

Praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului este numit și Aducerea Maicii Domnului la Templu. Conform tradiției, Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi, Ioachim și Ana, la templul evreiesc din Ierusalim pe când era copilă, la vârsta de 3 ani, unde a trăit și a slujit ca fecioară în templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Această sărbătoare a luat naștere în secolul al VI-lea. Astfel, la 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Îmbătrânirea demografică în România

Sociologii şi demografii definesc îmbătrânirea demografică drept creşterea ponderii persoanelor vârstnice – de peste 65 de ani – în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă – tinerii şi adulţii,…