Invierea Domnului in poezia romaneasca

Invierea din morti a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importanta, mai inalta si mai stralucitoare sarbatoare din tot calendarul crestin. Inainte de Invierea Sa, Domnul mai inviase din morti pe fiica lui Iair, pe fiul vaduvei din Nain si pe Lazar. Acum, insa, este vorba de Invierea Celui ce-a spus despre Sine: ‘Eu sunt Invierea si Viata. Cel ce crede in mine, chiar de va muri, va trai’ (Ioan 11, 25), chezasia invierii noastre, dupa cum marturiseste Sfantul Apostol Pavel, ‘Caci daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra’ (I Corinteni 15, 14), informeaza cotidianul ‘Ziua’. Si daca Parintii Bisericii si teologii au dedicat pagini nenumarate acestui maret praznic, poetii – acesti zefiri ai slovelor – nu puteau ramane mai prejos si, cu atat mai putin, poetii romani. In studiul semnat de catre parintele Cezar Vasiliu, din revista-buletin parohial ‘Calea de lumina’, din Montreal, Canada, sunt date exemple si citate din operele lui Eminescu (‘Inviere’), Cosbuc (‘La Pasti’), Vlahuta (‘Hristos a inviat’), Alecsandri (‘Hristos a inviat’), Radu Gyr (‘Saptamana Patimilor’ si ‘Iisus in celula’), Vasile Voiculescu (‘Pe cruce’), preotul-poet basarabean Alexe Mateevici (‘Hristos a inviat’), C. Z. Buzdugan (‘Clopote de Pasti’), D. Zamfirescu (‘Ghetsimani’), Vasile Militaru (‘Hristos a inviat’) si inca multi alti poeti romani clasici si moderni, care au transpus in versuri minunea Invierii Mantuitorului Iisus Hristos.