Istoricul Sfintei Cruci

In ziua de 14 septembrie, calendarele crestine marcheaza sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci. Crucea pe care Mantuitorul Hristos a fost rastignit este pentru crestini obiectul unei cinstiri deosebite. Cultul Sfintei Cruci s-a dezvoltat mai ales dupa descoperirea ei la Ierusalim, in anul 326, de catre Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin cel Mare. Amanunte despre contextul in care a fost gasita Sfanta Cruce de catre Sf. Elena, am aflat de la domnul profesor universitar doctor Emilian Popescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’, din Iasi: ‘Ierusalimul, dupa patimile Mantuitorului si dupa Inaltarea la cer, a cunoscut o serie intreaga de evenimente istorice, care au fost tragice pentru locuitorii Ierusalimului, si anume Ierusalimul a fost distrus si s-a tras cu plugul peste Templu si peste ceea ce a mai ramas dupa distrugerea aceasta de catre romani, in anul 70. Probabil ca, in cadrul acestor masuri care au avut loc in anul acesta au fost distruse si crucile care au cazut in aceasta prapastie la poalele stancii acestui munte, nu foarte inalt, Golgota, unde a fost Mantuitorul rastignit. Acolo a mers Sf. Elena si a facut cercetari arheologice. Se pastreaza astazi la Ierusalim un loc in care spune exact locul unde s-a descoperit Sf. Cruce. Este un fel de grota in care cobori si chiar se spune ca ‘aici a stat Sf. Elena si a supravegheat lucrarile’. Au fost descoperite cele trei cruci pe care au fost rastigniti Mantuitorul Hristos si cei doi talhari. Nu s-a stiut care dintre ele este Crucea Mantuitorului Hristos si, atunci, Sf. Elena si episcopul de atunci al Ierusalimului, Macarie, au socotit ca este bine sa aduca trupul unui evreu bolnav care sa fie atins de cele trei cruci. Intr-adevar, un tanar care era foarte grav bolnav a fost atins de cle trei cruci, iar cand s-a atins de Crucea Mantuitorului el s-a facut sanatos, si atunci s-a stabilit ca aceasta cruce este cea pe care a fost Mantuitorul Iisus Hristos rastignit’. La 14 septembrie 335, la Ierusalim, Sfanta Cruce a fost inaltata pentru prima data in fata credinciosilor, moment ce a avut loc la Biserica ‘Invierea Domnului’, ridicata de Imparatul Constantin cel Mare. De la evenimentul de la 14 septembrie 335 vine si numele sarbatorii de astazi: ‘Inaltarea Sfintei Cruci’. De-a lungul timpului, insa, Sfanta Cruce a fost fragmentata in diverse imprejurari, parti din lemnul sfant ajungand in diferite locuri. Detalii am aflat tot de la domnul profesorul universitar doctor Emilian Popescu : ‘Dupa aceasta, crucea a fost aratata poporului de catre episcopul Macarie, incat a luat-o in brate, a ridicat-o si a aratat-o poporului. Aceasta insemneaza Inaltarea Sf. Cruci. Ea a fost depusa pe un pedestal, asa cum ne-am putea inchipui, ca a fost restabilita, asa cum arata in momentul rastignirii Mantuitorului. Ea s-a si fragmentat in perioada respectiva, in anumite bucati, si o parte din aceasta Cruce a fost adusa la Constantinopol, capitala Imperiului de atunci, iar o parte a ramas la Ierusalim, in Biserica Invierii, care a fost construita pe locul in care Mantuitorul a fost rastignit. O alta parte a fost adusa la Constantinopol, unde a fost depusa intr-o biserica din cadrul Palatului Imperial, care era un fel de cartier la Constantinopol, si la Sfanta Sofia. Aceasta Cruce a mai fost fragmentata in bucati foarte mici, incastrate in cruci din aur si argint si donate diversilor regi si imparati, iar o bucata din aceasta cruce a fost incastrata intr-o cruce de aur si se pastreaza la Vatican, donata de Imparatul Iustin al II-lea, papei de la Roma si ea se pastreaza si astazi acolo. In Rasarit exista o bucata care se considera a fi cea mai mare si se pastreaza la Manastirea Xiropotamou, de la Muntele Athos. Avem si noi in tara o bucata la Bucuresti si o alta se pare la Iasi’. Sarbatoarea de astazi este legata si de anul 629, cand, tot la14 septembrie, Imparatul Heraclie a readus Sf. Cruce la Ierusalim dupa ce a recuperat-o de la persi. In acea zi a avut o a doua ceremonie de inaltare a Sf. Cruci, iar sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a devenit astfel oficiala in intregul Imperiu Bizantin, avand aceeaai importanta ca si Sfanta si Marea Vineri.