„Stăpânul tuturor nu ne-a dat alt semn îndestulător şi vrednic de credinţă, pentru a fi recunoscuţi ca ucenici ai Lui, decât semnul dragostei, spunându-ne: «întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii»(Ioan 13, 35). De aceea, vă rog să alergăm cu toţii la dragoste, de ea să ne lipim, cu ea să primim sărbătoarea aceasta.” (Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia a II-a la Rusalii, în vol. Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi, p. 221).
Iubirea este chipul propriu pe care îl poartă ucenicii Domnului
„Iubirea este chipul propriu pe care îl poartă ucenicii Domnului, pecetea robilor lui Dumnezeu, semnul după care sunt recunoscuţi apostolii: «întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei». Întru ce? A vorbit cumva despre minunea învierii morţilor, despre vindecarea leproşilor, ori despre alungarea demonilor? Nicidecum, căci El spune, lăsându-le deoparte pe acelea: «întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii» (Ioan 13, 35).
Căci unele ca acelea sunt numai daruri ale harului venit de sus, pe când iubirea este izbânda străduinţei omeneşti. Şi, îndeobşte, nobleţea cuiva nu iese la iveală prin darurile primite de sus, cât mai degrabă prin izbânzile obţinute cu propriile sale eforturi. Pentru aceasta a spus Hristos că ucenicii Săi nu sunt recunoscuţi după minunile înfăptuite, ci după dragoste.” (Sf. Ioan Gură de Aur – Despre necunoaşterea lui Dumnezeu, cuvântarea I, pp. 16-17)
