Ani la rând au fost siliți să accepte nedreptăți: le-au fost impuse nume sârbești, o limbă și o biserică nouă. În tot acest amar de vreme, românii de la sud de Dunăre, din Valea Timocului, și-au păstrat graiul românesc, și-au păstrat rugăciunea în limba strămoșească, chiar dacă, de cele mai multe ori, aceasta a fost rostită seara, pe furiș, în altarul propriilor case. Recent, peste 1.000 de copii au început să învețe în școală, două ore pe săptămână, limba română literară, un prim pas în lupta pentru păstrarea identității naționale.
Aproape 200 de ani, românii din Valea Timocului, Serbia, au fost fără școală, fără biserică, dar cu credință în Dumnezeu și cu gândul că, în cele din urmă, țara-mamă va răzbi pentru binele copiilor ei. În anii după dobândirea libertății între granițele țării, românii din afara ei au bătut la multe porți, însuflețiți de împlinirea unui ideal: învățarea limbii materne în spațiul școlar și construcția propriilor biserici, în care să se facă slujbe în limba română. Sunt drepturi stipulate chiar în Constituția Serbiei, care însă nu sunt respectate de autorități, după cum susțin românii noștri. Astfel că românii din Valea Timocului sunt una dintre ultimele minorități din Europa private de drepturi elementare și care se luptă să arate nu doar autorităților sârbe că vlahul este totuna cu românul, că cei aproximativ 60.000 de membri ai comunității, câți apar în documentele oficiale, sunt, de fapt, aproape 350.000. 350.000 de români care cer dreptul de a avea școală și biserică proprii, așa cum se întâmplă în toate statele democratice ale Europei.
Românii de aici îndură multă suferință, doar pentru că se declară români. Asta ar fi și explicația pentru care, în mod oficial, la recensământ, mulți dintre ei renunță în a mai preciza că sunt de naționalitate română. Cei de la sate se declară sârbi pentru că nu cunosc diferența dintre naționalitate și cetățenie.
După cum ne-a spus părintele Boian Alexandrovici, vicar administrativ al Timocului și protopop al Daciei Ripensis, Securitatea sârbă încă îi anchetează pe cei care participă la slujbele în limba română, astfel că părintele face apel la autoritățile române să fie mai vehemente în ceea ce privește sprijinul acordat românilor de aici, pentru a se evita asimilarea totală.
Unii părinți au fost supuși la presiuni uriașe
Un prim pas în lupta pentru păstrarea credinței și tradițiilor strămoșești s-a făcut recent, odată cu introducerea în școală a studierii limbii române. Două ore pe săptămână de „limbă română cu elemente de cultură și tradiție națională” pentru care românii îndură în continuare: „Este un lucru pozitiv, un început bun, însă trebuie să subliniem presiunile la care suntem supuși de autoritățile sârbe. Întâi de toate, orele au fost puse seara, joia, iar copiilor le este greu, mai ales pe timp de iarnă, să ajungă. Este un mod de a pune presiune și de a-i determina pe unii părinți și copii să renunțe. Mai mult, după ce i-au pus să semneze (și au semnat că vor limba română), apoi i-au întrebat de zece ori dacă sunt siguri că își doresc asta. Or, asta înseamnă tot că vreți să-i convingeți să se lase. Unii părinți au fost supuși la presiuni și la serviciu, chiar că pot rămâne fără lucru dacă își înscriu copiii la cursurile de limbă română. Așa că sunt lucruri catastrofale pentru un om de la sat, care știe atâta cât știe, care se teme de autorități”, susține părintele protopop.
Părintele a mai subliniat faptul că autoritățile române trebuie să continue să-i sprijine „mai hotărât, pe mai departe”, în caz contrar, ceea ce a debutat în această lună noiembrie și a fost numit un „moment istoric” va deveni în curând „istorie”. „Dacă nu vom fi sprijiniți mai hotărât de către țara-mamă, n-o să se reușească cu asta ce s-a început. Ar fi păcat, pentru că am reușit să rezistăm atâția ani în condiții mult mai vitrege, iar acum, în secolul XXI, cu tehnologie, televiziune, ziare, care pot reflecta lumii realitatea, adevărul, riscăm să ne pierdem”.
„Este nevoie de manuale specifice zonei Timocului”
Ministerul sârb al Educației a angajat două profesoare care au început deja, în cele câteva școli, să predea alfabetul latin. De manuale însă, cel puțin deocamdată, nu poate fi vorba.
Părintele protopop punctează însă un aspect ce trebuie menționat, acela că este mai mult decât necesar ca viitorul manual să fie tipărit și adaptat istoriei românilor din Timoc, asta pentru că, în cele două ore pe săptămână, se va studia nu doar limba română literară, ci și elemente de cultură și tradiție românească, de istorie: „Din ce mi-a spus doamna profesoară de la Negotin, ar urma să fie cumpărate manualele după care învață și frații noștri din Voivodina, însă aici apare o problemă, pentru că istoria românilor timoceni este diferită de cea a românilor din Banatul Sârbesc. În viitor cred că trebuie să se facă cât mai urgent un manual pentru românii din Valea Timocului, specific zonei, pentru că altfel ar fi ca și cum am învăța istoria unui alt popor. Nu e destul că aici nouă ne spun că suntem vlahi, și nu români, astfel că e necesar ca acești copii să învețe istoria lor, cu elemente de cultură tradițională specifică acestui spațiu”.
Tot în legătură cu manualele, este necesar să amintim că acestea vor costa aproximativ 10 euro, o sumă mare pentru cei mai mulți dintre românii de la sate.
De Ziua Națională a României e sărbătoare și în Valea Timocului
Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis cu sediul la Negotin va organiza duminică, 1 decembrie, o manifestare religios-culturală menită să marcheze Ziua Națională a României și a românilor de pretutindeni. „Evenimentul de duminică va debuta cu oficierea Sfintei Liturghii, în bisericuța noastră de aici, închinată Sfântului Mucenic Ioan Valahul, și va continua cu un program cultural susținut de mai multe grupuri folclorice, se vor cânta cântece patriotice și vom fi, la ceas aniversar, cu gândul împreună, mândri că suntem români”, ne-a spus părintele protopop Boian Alexandrovici, vicar administrativ al Timocului.
154 de sate sută la sută românești
În Valea Timocului sunt 154 de sate sută la sută românești și alte 48 de localități mixte, iar după numărul locuitorilor, românii de aici susțin că, în realitate, sunt între 300.000 și 350.000. Însă, conform recensământului organizat de statul sârb în 2002, au fost înregistrați 40.000 de „vlahi” și circa 3.000 de români-rumâni”.
În acest spațiu, unde nu există școală românească, iar 200 de ani românii au fost supuși în mod sistematic procesului de asimilare, este o minune că bătrânii și copiii, deopotrivă, încă mai vorbesc limba română.
Anul acesta, circa 150 de tineri din Valea Timocului studiază în facultăți din România și beneficiază de burse oferite de statul român. (Reportaj semnat de Oana Nistor și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 27 noiembrie 2013)
