Patriarhul României va sfinți vineri, 22 iunie 2012, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Grigore Dascălul, o biserică ridicată în cinstea Eroilor Aviatori. Lăcașul este amplasat în incinta Muzeului Național al Aviației, din Sectorul 2 al Bucureștilor, și este închinat sfinților Ierarhi Spiridon și Grigorie Dascălul.
Potrivit părintelui paroh George Nicu Manea, era de datoria militarilor, dar și a sa în calitate de preot să ridice o astfel de biserică.
„La nivelul țării noastre există lăcașuri de cult închinate diferitelor categorii sociale care s-au ostenit și care au viețuit în țara noastră. Ceremonialele care se desfășurau pentru eroii aviatori erau rare, se desfășurau o dată sau de două ori pe an, la monumente și am considerat că este datoria noastră ca militari ai forțelor aeriene și a mea ca preot slujitor să închinăm o biserică frumoasă și acestor oameni care și-au jertfit viața pentru țară, pentru biserică de-a lungul timpului, în cele două războaie mondiale. De ce am închinat-o Sfântului Grigorie Dascălu? Aparent nu are nicio legătură că este închinată unor aviatori și că este sub ocrotirea unui ierarh. Dar să ne gândim că înaintea lui Dumnezeu toți sfinți sunt la fel și dragostea Sa este peste tot”, a spus părintele George Nicu Manea pentru Radio TRINITAS.
Noua biserică este din lemn de stejar și are aproape 300 de metri pătrați.
„Biserica este foarte mare, din lemn de stejar, având în exterior sculpturi înfățișând chipuri de sfinți români. Este foarte mare având în vedre că suprafața ei interioară, cu balcoane cu tot, este de 300 metri pătrați. Dacă ne raportăm la bisericile de lemn este o biserică mare”, a mai spus părintele George Nicu Manea.
‘Ziarul Lumina’ publică în ediția din 22 iunie 2012, următorul documentar:
‘Biserica zveltă construită din bârne de stejar uscat în condiții naturale timp de 10 ani, așezată tainic în curtea Muzeului Național al Aviației Române, este ferită de forfota bulevardului, de agitația trecătorilor grăbiți din partea de nord a orașului, creionându-se parcă discret într-un tablou de lume ancestrală care vrea să spargă limitele spre o altă împărăție. Ca fiecare lăcaș de închinare, biserica construită pentru eroii aviatori are povestea ei. Gândul proiectului a apărut acum 10 ani, când preotul militar Nicu George Manea, slujitor în cadrul Statului-Major al Forțelor Aeriene, a dorit din toată inima să ridice un loc de rugă pentru aviatorii militari care au fost chemați de multe ori să sprijine la momente de grea încercare populația României. Până la acel moment, în afară de slujbele oficiate la monumentele din țară nu exista o biserică dedicată eroilor aviatori. Lipsa de grijă față de monumentele care marchează istoria țării noastre l-a mobilizat pe părintele Manea să gândească proiectul noii biserici în așa fel, încât aceasta să facă legătura dintre vechi și nou, să fie o biserică din lemn care să transmită un mesaj și pentru generațiile mai tinere care se bucură de libertate, de liniște și chiar de lăcașurile de cult datorită jertfei celor căzuți pe câmpurile de luptă pentru apărarea țării și pentru demnitatea poporului român.
Construcția bisericii a durat aproape doi ani și jumătate și a început în toamna anului 2009, când părintele Manea, înconjurat de un grup de oameni inimoși, evlavioși și discreți, l-a ales pe meșterul Alexandru Perțea din zona Târgului Lăpuș să lucreze manual, bârnă cu bârnă, această biserică, dându-și parcă, la bătrânețe, doctoratul în lemn. Totul e simplu, dichisit, iar prin scenele sculptate, această bisericuță este în special o actualizare a cultului sfinților români, pe exteriorul bisericii fiind creionați în lemn cu multă migală și jertfă aproape toți sfinții români care se odihnesc și ne veghează de acolo de sus, din Împărăția Preasfintei Treimi.
În pridvor sunt încrustați spre cinstire și înveșnicire domnitori români, teologi și duhovnici evlavioși, în care a lucrat din prisos harul Duhului Sfânt și care au rodit cu rod însutit sămânța Evangheliei pe pământul ortodoxiei românești, brăzdat în vechi timpuri de crucea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat.
Ca orice zidire de biserică au existat și multe piedici, dar și mulți oameni cu gând bun care au înlesnit ridicarea noului lăcaș. Terenul a fost donat în vremea domnului comandant al aviației, generalul Ioan Aurel Stanciu, și s-a continuat acum, în vremea conducerii generalului Fănică Cârnu, iar cheltuielie au fost suportate de credincioșii ctitori, harnici și darnici, care doresc să rămână înscriși doar în cartea cea veșnică a Împărăției cerurilor. Biserica are aproximativ 300 de metri pătrați, iar majoritatea părților importante ale lăcașului au fost lucrate manual, pentru păstrarea autenticității și tradiției românești, dar și ca o jertfă umană reală adusă lui Dumnezeu. Au fost ore nenumărate de muncă în genunchi pentru prelucrarea și sculptura lemnului. Toate modelele sunt unice.
‘Nu ne-am grăbit, am fost atenți la toate detaliile. Am vrut să imprimăm jertfă în construirea acestei biserici, de la cel mai mic până la cel mai mare, pentru că la temelia bisericii stă jertfa, a lui Hristos mai întâi de toate și mai apoi jertfa tuturor celor care și-au dat viața pentru Hristos și pentru Evanghelia Lui. Cred că este firesc ca fiecare dintre noi atunci când aducem un dar lui Dumnezeu să-l aducem plin de jertfă și de dragoste. Am vrut acest lucru de la început și nădăjduiesc ca și cei care vor sluji după noi în această biserică să țină această tradiție a purtării de grijă. Este important ca de la darurile care sunt aduse și până la mesajul Evangheliei, care este foarte important într-o biserică, toate să fie curate, să nu fie afectate de nimic din lumea aceasta’, a declarat părintele Nicu George Manea’.
