În viaţa de credinţă, de lumină şi de har a Bisericii noastre, Săptămâna Mare sau a Sfintelor Pătimiri are o semnificaţie duhovnicească deosebită. Zilele ei ne aduc aminte de Patima şi moartea Domnului nostru Iisus Hristos pe care El le-a primit pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Fiecare zi din cuprinsul acesteia este închinată unui eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc. În Sfânta şi Marea zi Miercuri, Biserica face pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului.
Sfântul Evanghelist Matei în capitolul 26, vers. 6-16; ne relatează faptul că înainte de suirea în Ierusalim de praznicul Paştilor, Mântuitorul Hristos s-a aflat în Betania, satul surorilor Marta şi Maria şi al fratelui lor Lazăr. Aici a intrat în casa lui Simon cel Lepros, iar pe când şedea la masă, o femeie păcătoasă „s-a apropiat de El având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui“ (Matei 26, 7).
(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)
