Liturghia Darurilor înainte sfințite este o slujbă specifică Postului Mare, care se poate săvârși în fiecare zi, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, a zilelor aliturgice și a zilelor în care e rânduită săvârșirea unei alte Liturghii (ex.: Buna Vestire, Joia și Sâmbăta din Săptămâna Patimilor).
Această slujbă este, de fapt, un ritual de împărtășire dezvoltat prin îmbinarea Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Motivul pentru care a apărut această rânduială specială se regăsește în interzicerea de către Sfinții Părinți de a se săvârși Sfânta Liturghie în zilele de rând din Postul Mare (canoanele 49 și 51 ale Sinodului din Laodiceea, 364-383), interdicție motivată de faptul că există o incompatibilitate între atmosfera de tristețe pentru absența Mirelui specifică zilelor de post și caracterul festiv și plin de bucurie al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui în mijlocul Bisericii Sale. Ca urmare a acestei dispoziții, zilele de rând din săptămână au devenit aliturgice. Existau, însă, mulți credincioși care doreau să se împărtășească și în timpul săptămânii, nu doar duminica, motiv pentru care s-a format obiceiul de a se păstra în biserici o parte din Darurile sfințite la Liturghia de sâmbătă și duminică, pentru împărtășirea credincioșilor în celelalte zile. Pentru a nu întrerupe ajunarea din timpul zilei, s-a hotărât totuși ca această rânduială de împărtășire să aibă loc seara, după Vecernie, cu care s-a unit în timp, devenind Liturghia Darurilor înainte sfințite sau Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul, Papa Romei (†604), căruia Tradiția îi atribuie sistematizarea în scris a acestei rânduieli liturgice în timpul șederii sale ca delegat papal la Constantinopol (între 578 și 584 sau 585). (Articol realizat de Gheorghe Cristian Popa și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 20 martie 2013)
