În Duminica întâi după Rusalii, 30 iunie 2013, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în cadrul comunității dreptmăritorilor creștini din parohia Mizieș, protopopiatul Beiuș, săvârșind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoți și diaconi, în altarul de vară din vecinătatea bisericii parohiale cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, ctitorită de Mitropolitul Miron Romanul al Ardealului, fiu al satului.
În fiecare an, în jurul datei de 20 iunie, Parohia Mizieș este cuprinsă de febra pelerinilor veniți cu miile, din toate colțurile României, pentru a comemora personalitatea poetului creștin Traian Dorz, care, vreme de peste patruzeci de ani, a fost conducătorul Asociației „Oastea Domnului”, anul acesta împlinindu-se 24 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.
Preasfințitul Părinte Sofronie s-a aflat pentru a patra oară la Mizieș, de la întronizarea sa în scaunul de Episcop al Oradiei, pentru comemorarea poetului, fiind așteptat de fiecare dată cu mare căldură duhovnicească de mulțimea de pelerini veniți din Episcopia Oradiei, dar și din întreaga țară.
În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care a ținut să sublinieze importanța prăznuirii în această Duminică a tuturor sfinților, atât a celor cunoscuți cu numele, ce se află menționați în calendar și în sinaxar, cât și a celor necunoscuți, știuți doar de Bunul Dumnezeu, din toate timpurile și din toate locurile, între care sunt și foarte mulți strămoși ai noștri.
Preasfinția Sa a arătat că în Duminica întâi după praznicul Cincizecimii îi sărbătorim „pe toți sfinții, din toate timpurile și din toate neamurile, care L-au iubit și mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos, și nu le-a fost rușine de Crucea Lui și de credința noastră creștină în lumea aceasta, pe cei care au murit pentru că au refuzat să se lepede de Domnul Hristos, murind doar pentru că erau creștini, al căror sânge s-a vărsat pe pământ, devenind sămânța Bisericii.”
În încheierea predicii, potrivit pr. Cristian Rus, Chiriarhul Oradiei i-a îndemnat pe credincioși să nu se lase cuprinși de răutățile lumii acesteia ci să-și manifeste în permanență recunoștința și mulțumirea față de Dumnezeu: „Nu avem voie să deznădăjduim deoarece prin suferință ne întărim, iar ca să ajungem să vedem lumina Taborului trebuie să suim mai întâi Golgota.”
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotonit în treapta preoției pe diaconul Florin Marius Roșu, pe seama bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Ciulești, protopopiatul Marghita. Noul hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa, împreună cu soborul slujitor, a oficiat, la mormântul fratelui Traian Dorz, slujba Parastasului, fiind pomeniți Mitropolitul Miron Romanul al Ardealului și fratele Traian Dorz, dimpreună cu toți cei adormiți din neamul lor. La finalul slujbei, părintele Ioan Balint, protopopul Beiușului, în cuvântul rostit, și-a exprimat bucuria pentru prezența la Mizieș a Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei cu ocazia comemorării „cântărețului Golgotei”, mulțumindu-i pentru aleasa purtare de grijă.
Traian Dorz s-a născut la 25 decembrie 1914, în satul Râturi, comuna Mizieș (azi Livada Beiușului, comuna Drăgănești). În 1931 aderă la „Oastea Domnului”, mișcare inițiată și condusă pe atunci de părintele Iosif Trifa, devenind prietenul și colaboratorul apropiat al acestuia. Pentru câteva acțiuni, pe care astăzi le-am numi de „asistență socială”, precum și pentru mărturisirea fățișă a credinței în Mântuitorul Iisus Hristos, în public, în perioada când regimul comunist interzicea astfel de manifestări, fratele Traian Dorz a fost arestat pentru prima dată la 30 decembrie 1947, închis la Gherla până în aprilie 1948, când a fost eliberat. De acum va începe pentru neobositul luptător al Asociației „Oastea Domnului” un lung șir de arestări, determinate în principal de dorința sa de a menține vie activitatea acestei asociații, care în 1951 fusese scoasă în afara legii de către regimul comunist ateu, totalizând peste 17 ani de închisoare.
În 1982 a fost arestat pentru ultima oară, la Satu-Mare, sub acuzația de posesie și distribuire de materiale religioase neautorizate. A trecut la cele veșnice la 20 iunie 1989.
Traian Dorz este autorul unei vaste opere ce cuprinde peste 2000 de poezii religioase, cântări, piese și montaje religioase, precum și a unui număr impresionant de cuvântări.
Urmașii lui Traian Dorz, nepoata Maria cu soțul acesteia părintele Cornel Clop de la parohia Răbăgani, din Episcopia Oradiei, și fiul lor Corneliu, au depus și depun eforturi însemnate pentru perpetuarea neștirbită a operei și memoriei poetului Traian Dorz. Ei au renovat locuința personală a bunicului lor, amenajând un mic muzeu în care sunt expuse câteva obiecte ce au aparținut poetului, precum și întreaga sa operă tipărită.
