Biserica Ortodoxă ține la loc de mare cinste cultul Maicii Domnului, ea fiind negreșit „tronul lui Dumnezeu, scara luminii, pentru că Lumina coboară prin ea”. A fost cinstită dintotdeauna cu mare dragoste de: Sfinții Apostoli, Arhanghelul Gavriil, Sfântul Ioan Botezătorul (pe când era în pântecele maicii sale și a săltat de bucurie văzând-o) și toate neamurile.
Adevărul și valoarea preacinstirii Maicii Domnului au fost confirmate dintru început, în mod unanim și incontestabil, de Sfânta noastră Biserică. Urmând cuvintelor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, „Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile”, Sfânta Fecioară a fost pomenită încă de la început în rugăciunile publice ale credincioșilor care i-au cerut permanent ajutorul. În cea mai veche Liturghie, a Sfântului Iacob, ruda Domnului, ea este pomenită prin cuvintele: „Mai întâi de toate facem amintire Preasfintei, Preacuratei Fecioare, Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, în amintirea ei și pentru preacuratele și sfintele sale rugăciuni, Doamne Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi”.
Cultul Maicii Domnului în Biserică
În aproape toate rugăciunile și cântările Bisericii noastre, Preacurata Fecioară apare amintită ca sprijinitoare și mijlocitoare pe lângă Tronul Slavei, „pentru noi toți și pentru a noastră mântuire”. De aceea zicem de fiecare dată: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”. Troparul praznicului Bunei Vestiri o numește „Începutul mântuirii noastre și arătarea tainei cei din veac”, întrucât, prin răspunsul dat arhanghelului, „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38), ea a schimbat circumferința mântuirii universale.
Fecioara Maria este cinstită de către Biserică printr-un cult de supravenerare sau hiperdulia, după etimologia termenului grecesc. În iconografia Bisericii, Maica Domnului apare șezând pe Scaunul cel de sus, înconjurată de îngerii slavei, de-a dreapta Tronului ceresc. Având această imagine în minte, teologul rus Serghei Bulgakov spune: „Șezând în ceruri, în stare preamărită, Fecioara rămâne Maica neamului omenesc, pentru care ea se roagă și mijlocește. Pentru aceasta Biserica îi adresează rugăciunile ei cerându-i ajutor. Ea acoperă lumea cu vălul său, rugându-se, plângând pentru păcatele lumii, iar la Judecata de Apoi, ea va mijloci înaintea Fiului său și-i va cere milă. Ea sfințește lumea naturală întreagă, în ea și prin ea lumea atinge transfigurarea. Pe scurt, venerația Fecioarei însemnează cu pecetea ei toată antropologia și cosmologia creștină, toată viața de rugăciune și pietate” (Ortodoxia, p. 133).
(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 21 noiembrie 2013)
