Aula Academiei Române a găzduit joi, 1 noiembrie 2012, o sesiune de mărturii ale celor care au fost implicați în încercarea de salvare a ansamblului monastic de la Văcărești, de la a cărui distrugere a trecut un sfert de veac.
Membri ai Academiei Române, oameni de cultură și numeroși tineri au participat la rememorarea contextului și prezentarea etapelor ce au dus la ștergerea de pe fața pământului, nu și din inimile oamenilor, a ansamblului de arhitectură și de artă de la Mănăstirea Văcărești, nu de către vremurile sub care trăiesc oamenii, ci de către oamenii anumitor vremuri. După cuvântul de deschidere al acad. Dan Berindei, vicepreședintele Academiei Române, pr. dr. Florin Șerbănescu, consilier patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a vorbit despre valoarea Mănăstirii Văcărești, a cărei pieire a avut reverberații internaționale, și a mărturisit presiunile făcute asupra patriarhului Iustin Moisescu de a muta Reședința patriarhală la Văcărești și cauza pentru care Văcăreștiul nu a avut tot sprijinul Bisericii. „Tăcerea patriarhului Iustin Moisescu în fața presiunilor lui Ceaușescu era expresia unei frământări interioare profunde, era frământarea unui întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române care avea responsabilitatea păstrării vetrei istorice a mitropoliei ce însemna să fie distrusă dacă ea se muta la Văcărești”, a spus pr. Florin Șerbănescu.
Evocări ale tristului eveniment
Mărturii despre Mănăstirea Văcărești au adus și doi reprezentanți din partea Primăriei Generale a Capitalei, dr. Traian Radu Negrei, director al Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic, și arh. Emanuel Alecsandru Papagheorghiu, director al Direcției Cultură, Învățământ, Turism.
O mărturie amplă și concludentă a dat-o prof. dr. Radu Ciuceanu, director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, pentru care Mănăstirea Văcărești are două semnificații: aceea de deținut la închisoarea de acolo timp de doi ani, apoi ca participant la lucrările de restaurare și de valorificare a ansamblului monastic. De asemenea, acad. Dinu C. Giurescu a evocat demersurile scrise împreună cu alte nume ale intelectualității românești și a subliniat faptul că gestul lor de atunci, acela de a-și spune părerea, de a arăta autorităților ceea ce nu este bine și ceea ce se poate face, este cât se poate de actual și dorește ca gestul lor „să întărească mințile și inimile celor de astăzi fiindcă sunt foarte multe lucruri de îndreptat în această țară”. În același sens, acad. Răzvan Theodorescu a evidențiat persoanele, precum Henriette Delavrancea, Constantin Noica, Grigore Ionescu ș.a., și memoriile care pledau pentru salvarea splendidului monument de la Văcărești, iar conf. univ. dr. Panait. I. Panait, pe atunci director al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București, a arătat rolul acestei instituții „care merită să fie recunoscută ca o instituție de frunte a muzeografiei românești” în salvarea obiectelor de artă și a frescelor.
Între anii 1984-1986, arhitecții de la Institutul „Proiect București” au realizat schițe, machete, proiecte pentru 12 variante diferite care demonstrau că se putea construi Tribunalul, mult dorit de Ceaușescu, lângă Mănăstirea Văcărești, astfel aceasta nefiind distrusă. „În ciuda faptului că aceste machete au fost duse la Comitetul Central, iar macheta nr. 12, varianta 12, pe care toți oamenii de specialitate o considerau a fi ideală pentru salvarea mănăstirii, cu perfidie a fost, pur și simplu, dosită”, a arătat arh. Gheorghe Leahu, care a fost martorul direct al evenimentelor ce au dus la distrugerea ansamblului, prin notările sale zilnice.
Odată distrusă biserica Mănăstirii Văcărești, Ceaușeșcu a renunțat în 1989 la ideea de a face Tribunalul, dorind să se construiască o sală de congrese de 12.000 de locuri, în prezent pe acel loc fiind un mall.
Alte mărturii au fost cele ale prof. univ. dr. arh. Sorin Vasilescu, prof. univ. dr. Dan Mohanu, cel care a salvat o parte din frescele Mănăstirii Văcărești. Acesta a atras atenția asupra periplului tragic al acestor „fresce călătoare” expuse în mai multe muzee și a explicat momentele extragerii picturilor murale, un început sistematic al salvării Văcăreștilor din ceea ce se mai putea salva.
Dr. Florin Rotaru a citit un articol de susținere nepublicat al filosofului Constantin Noica, scris în timpul acelor triste evenimente, după cum ne informează Ziarul Lumina.
Deocamdată, Mănăstirea Văcărești nu poate fi reconstruită, dar se lucrează la realizarea unui album de artă al mănăstirii, coordonat de acad. Răzvan Theodorescu. În acest album, „Un sfert de veac de la martiriul unui monument bucureștean, Mănăstirea Văcărești”, despre care a vorbit Anca Beatrice Todireanu, muzeograf în cadrul Muzeului Municipiului București, vor fi cuprinse mărturii, studii științifice și un fond impresionant de fotografii ale întregului ansamblu monastic. „Sunt conștientă că nu ne va fi ușor pentru că scopul albumului este de a încerca să rectitorim în paginile lui acest edificiu de cult ortodox. Să arătăm frumusețea și importanța acestei mănăstiri și să nu o lăsăm să piară din amintirea noastră!”
Evenimentul a fost organizat de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual ale Academiei Române.
