A fost întemeiată la 1785 de fiica unui preot ieșean, călugărită cu numele de Olimpiada schimonahia la Schitul Topolița din apropiere.
La ridicarea așezământului, maica Olimpiada a fost susținută de înțeleptul părinte isihast Paisie Velicicovschi, care viețuia la Mănăstirea Neamț. Doi ani mai târziu, noul așezământ a fost unit cu Schitul Topolița, iar la 1803 mitropolitul Veniamin Costachi a format din Văratec și Agapia o singură chinovie, menită să țină o școală monahală de meserii și de cultură generală pentru călugărițe. Încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, mănăstirea avea trei biserici și un monumental turn de clopotniță la intrare. Biserica mare, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, a fost zidită între 1806-1812, într-un stil arhitectonic eclectic, cu elemente tradiționale moldovenești și pictată la 1841. În ilustrata epocă biserica avea patru turle, din care două mici din lemn la extremitățile de apus și răsărit, elemente arhitectonice care au dispărut în incendiul din 11 iunie 1900. La 1909, Văratec era o mănăstire de sine stătătoare, cu 304 maici și surori aflate sub ascultarea stareței Evghenia Teodor.
