– In multe locuri din lume, locurile protejate de lege sau parcurile nationale cuprind in arealul lor manastiri, unele dintre ele fiind constructii foarte impunatoare.
– Protejarea naturii este o datorie a monahului, care vine din credinta ca intreaga Creatie este un dar de la Dumnezeu.
– Foarte adesea, tocmai monahii au atras atentia, prin prezenta lor, asupra unei zone care trebuie ocrotita.
– Marile manastiri au fost construite in zone retrase, deosebit de frumoase, tocmai datorita traditiei de sihastrie dezvoltata cu secole inainte in acel areal.
Pretutindeni in lume si oricand in istorie, frumusetea naturii a atras atentia oamenilor, care si-au dorit mereu sa locuiasca in vecinatatea unui peisaj deosebit sau macar sa viziteze, uneori, aceste adevarate colturi de rai. Mai mult decat pentru oamenii obisnuiti, pentru calugari sau eremiti locurile retrase din munti au fost cele mai primitoare si cele mai potrivite pentru a-si construi, incetul cu incetul, cararea catre portile raiului. Contemplarea naturii a fost considerata in scrierile Sfintilor Parinti una dintre treptele evolutiei duhovnicesti, intrucat ea il ajuta pe monah sa descopere puterea si intelepciunea Creatorului. Pe de alta parte, in peisajul arid al muntilor inalti, pustnicii au testat si au dus pana la desavarsire puterea rugaciunii care te ajuta sa-ti depasesti limitele fizice. Asadar, in peisaje mirifice sau in varfuri de munte dusmanoase, monahii au fost mereu o prezenta discreta, sfintind totul in jur si lasand in urma o amprenta a modului de viata profund crestin.
Nici o manastire nu e construita la intamplare
Nu este deci de mirare ca mari manastiri s-au construit chiar in aceste locuri despre care se stie ca au fost preferate de monahi si pustnici inca de la inceputul crestinismului. O manastire nu se naste la intamplare, ci apare intr-un loc deja transfigurat de prezenta oamenilor care se dedica lui Dumnezeu. Adesea, manastirea este doar organizarea, in forma cenobitica (de obste), a vietii sihastresti. Asadar, prezenta monahala in locurile de mare importanta pentru patrimoniul natural al omenirii a fost dintotdeauna un lucru firesc. Manastirile pun in valoare locurile in care se gasesc, iar monahii protejeaza natura nu doar ca urmare a unei educatii ecologiste, ci in mod deosebit ca urmare a credintei lor care arata ca intreaga Creatie este un dar divin. Nicaieri in lume nu s-a considerat, deci, ca monahii ar putea fi o amenintare pentru spatiul natural in care este situata manastirea lor, chiar daca acest spatiu este protejat prin lege. Exemplele care urmeaza sunt graitoare in acest sens, mai ales ca ele ilustreaza situatii concrete de pe patru continente.
FRANTA – Muntele, manastirea si golful Saint-Michel
Au fost inscrise in Lista Patrimoniului Mondial intocmita de UNESCO datorita exceptionalei combinari intre elementele naturale si cultural-religioase. Muntele Saint-Michel este unic in lume datorita pozitionarii sale topografice speciale: aflat chiar la gurile raului Couesnon, in Normandia, la doar cateva sute de metri de coasta franceza, muntele este o insula inconjurata complet de ape in timpul fluxului, iar in timpul refluxului devine peninsula, intrucat aluviunile din jur formeaza o punte de legatura cu uscatul. Pe aceasta insula de stanca a fost construita, in secolul al VIII-lea, o manastire care s-a conservat perfect pana astazi. Trebuie subliniat ca protectia UNESCO asupra acestei zone priveste in acelasi timp manastirea, insula si golful Saint-Michel, deci creatia umana si spatiul natural privite ca ansamblu.
GERMANIA – Insula monahala Reichenau de pe Lacul Konstanz
Mediul natural al Lacului Konstanz este protejat de catre legile Germaniei si Elvetiei, iar Insula Reichenau este arie protejata a landului Baden-Würtemberg. Manastirea de aici dateaza din secolul al X-lea si a fost inscrisa in Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, impreuna cu insula pe care este situata, in 2001.
MEXIC – Manastirea Santo Desierto del Carmen
Manastirea carmelitana Santo Desierto este situata in Parcul National Nixcongo din Mexic. Inceputurile sale coboara in timp pana in jurul anului 1795, cand calugarii catolici carmelitani au pus bazele unui asezamant monahal dedicat Maicii Domnului. Este un loc foarte cautat de turisti si pelerini, mai ales ca aici se gasesc si relicvele unuia dintre calugarii cu viata sfanta ai manastirii. In imediata vecinatate a manastirii se gasesc obiective naturale foarte spectaculoase, asa cum este vulcanul activ Popocatepetl. Manastirea este construita la altitudinea de 2.300 m.
UNGARIA – Manastirea benedictina de la Pannonhalma si mediul ei natural
Este o manastire benedictina fondata in anul 996, care a avut si are inca un rol cultural si spiritual insemnat. Este situata intr-un cadru natural protejat de legile Ungariei, care consta in special intr-o padure seculara de stejar. Incepand din 1960, aici au avut loc lucrari de reparare si reconstructie, in ciuda statutului de arie protejata a zonei respective. Acest fapt nu a impiedicat includerea manastirii si a zonei inconjuratoare (47,4 ha) in Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial.
BULGARIA – Manastirea Rila
Este o manastire ortodoxa impunatoare, construita in Parcul National Muntii Rila. Corpurile de chilii si cele dedicate activitatilor culturale sunt foarte ample. Parcul Natural Rila este deosebit de important din punct de vedere biologic, intrucat aici se gasesc jumatate din speciile de plante ale Bulgariei, precum si o treime din speciile de vertebrate. A fost inscrisa in Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial in 1983.
GRECIA – Manastirile de la Meteora
Sunt sase manastiri ortodoxe, construite in secolele XV – XVI, intr-un cadru natural muntos, aparent absolut inaccesibil. Manastirile au fost construite direct pe stanca, fiind expuse chiar pericolului prabusirii in caz de cutremur. Ele au fost ridicate aici ca urmare a unei traditii eremitice care coboara pana in secolul al XI-lea. Zona Meteora este protejata de statul grec si de legislatia europeana, mai ales datorita faptului ca unele specii ale faunei si florei de aici sunt pe cale de disparitie. Complexul de la Meteora a fost inclus in Lista Patrimoniului Mondial in 1988. In argumentarea redactata cu aceasta ocazie de ICOMOS (Consiliul International al Monumentelor si Siturilor), se apreciaza drept exemplara si admirabila „interactiunea omului cu mediul inconjurator. Manastirile de la Meteora reprezinta un exemplu unic de viata monahala care a infruntat fenomenele naturale superlative inca din secolul XIV“.
GRECIA – Muntele Athos
Peninsula cu statut administrativ de stat autonom monahal ortodox, aflat sub suzeranitatea Greciei. Este format din 20 de manastiri, 12 schituri si aproximativ 700 de chilii. In argumentarea redactata cu prilejul inscrierii Muntelui Athos in Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, in 1987, se spune: „Transformarea muntelui intr-un loc sacru a facut din Muntele Athos un ansamblu unic, care combina frumusetea naturala a locului cu forme dezvoltate ale creatiei arhitecturale“. Manastirile de pe Muntele Athos sunt constructii impresionante, care probeaza faptul ca rugaciunea si viata contemplativa trebuie totusi organizate in forme ale vietuirii civilizate. Trebuie mentionat faptul ca marile manastiri, cum este Marea Lavra sau Dionisiou, care au corpuri de cladire formate din 6 – 7 etaje locuibile, au fost fondate si ctitorite cu sute de ani in urma (de exemplu, Marea Lavra a fost fondata in 976, iar Manastirea Vatoped a fost construita spre sfarsitul secolului al X-lea).
LIBAN – Ansamblul monahal din Valea Qadisha si padurile milenare de cedru
Ansamblul monahal din Valea Qadisha din nordul Libanului se afla intr-una dintre cele mai cunoscute si mai vechi locatii ale lumii. Continand doi cedri cu o vechime de trei mii de ani, precum si 10 arbori cu vechime de peste un mileniu, zona este declarata arie protejata prin lege. Insa, tot protejate sunt si manastirile foarte vechi de aici. Este vorba despre patru manastiri mari, situate la altitudini de peste 1.000 de metri, care au fost construite ca urmare a unei intense vieti pustnicesti crestine pe aceste teritorii. Despre una dintre ele, care este inchinata Sfantului Antonie cel Mare, se spune ca ar data din secolul IV, desi documentele cele mai vechi o atesta de la sfarsitul primului mileniu crestin. Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial include situl din Liban din 1998, iar argumentul principal in virtutea caruia a fost inscris a fost acela al simbiozei deosebite, practic bimilenare, dintre spatiul natural al cedrilor libanezi si viata ascetilor ori monahilor crestini de aici.
EGIPT – Manastirea „Sf. Ecaterina“ de pe Muntele Sinai si Parcul National „Sf. Ecaterina“
Aceasta manastire ortodoxa, una dintre cele mai vechi din lume, este construita pe muntele pe care Moise a primit Tablele Legii. Zona este considerata sfanta de catre cele trei mari religii monoteiste: iudaismul, crestinismul si islamul. Aria geografica in care este construita manastirea este declarata parc national de catre administratia Egiptului si este prezenta si in lista UNESCO.
Republica KARELIA – Manastirea Varlaam si Parcul National Arhipelagul Varlaam
Arhipelagul Varlaam este situat in partea nordica a Lacului Ladoga, ce apartine Republicii Karelia (parte a Federatiei Ruse). In 1999 a fost declarat parc national, devenind deci zona protejata. Cea mai mare insula a formatiunii gazduieste Manastirea Varlaam, o manastire foarte cunoscuta ce a jucat un rol important din punct de vedere social si cultural, mai ales in secolul XIX. Manastirea este foarte veche, datand din secolele X – XI.
Ridicarea manastirilor pe inaltimi este o traditie europeana
Frumusetea si importanta cadrului natural, ca si necesitatea protejarii acestuia, nu a fost nicidecum o piedica in calea construirii de manastiri, ci mai degraba au fost o premisa importanta in favoarea acestui lucru. Este evident ca protejarea mediului a fost o preocupare constanta a monahilor, indiferent de confesiunea lor si indiferent de tara in care au vietuit. Foarte adesea, manastirile au fost cele care au atras atentia asupra faptului ca locul in care erau construite este unul deosebit de frumos. Natura este pusa in valoare de vecinatatea unui lacas sacru si nicidecum nu este pusa in umbra sau periclitata.
Din verificarea exemplelor prezentate mai sus se vede ca traditia europeana si chiar universala a construirii bisericilor si manastirilor cere ca spatiul geografic ales pentru ctitoria respectiva sa fie unul deosebit de frumos, de atractiv si chiar spectaculos (o insula, un munte, o culme de deal etc.). Mai mult, traditia europeana chiar cere ca un spatiu remarcabil din punct de vedere topografic (si mai ales un munte) sa fie incununat cu o ctitorie religioasa.
In mod deosebit atrage atentia faptul ca o manastire construita intr-o arie protejata sau intr-un mediu natural special nu este neaparat una de mici dimensiuni. Dimpotriva, majoritatea manastirilor din Muntele Athos, de la Meteora sau din alte zone ale Europei (Insula Reichenau, Muntele Saint-Michel) sunt constructii de amploare deosebita.
Construirea manastirii de pe Ceahlau a fost o datorie si o necesitate
In multe zone de mare frumusete din intreaga lume s-a dezvoltat de-a lungul timpului o viata monahala eremitica foarte consistenta. Cu timpul, in aceste locuri au fost construite manastiri, ca o evolutie fireasca a lucrurilor. Aceasta este situatia la Muntele Athos, la Meteora sau in zona cedrilor din Liban. Evident, aceeasi este situatia in ceea ce priveste masivul Ceahlau, unde este cunoscut faptul ca un mare numar de pustnici vietuiau in padurile de pe versanti si chiar in zonele apropiate de platoul masivului. In mod evident, statutul de arie protejata al Ceahlaului nu intra in nici un fel in contradictie cu prezenta pe munte a manastirii de aici, mai ales ca ea a aparut ca urmare a traditiei sihastresti care este vie, in aceasta zona, pana astazi.
Exemplele de manastiri situate in parcuri nationale, in arii aflate sub protectia UNESCO sau protejate de legile tarii respective demonstreaza ca nu exista nici o incompatibilitate intre idealul pastrarii naturii sub o forma nealterata si spiritul vietii monahale organizate sub forma unei manastiri. Dimpotriva, avand in vedere aceste exemple, este greu de inteles ostilitatea cu care a fost intampinata construirea Casei pentru monahi si pelerini „Panaghia“ a manastirii de pe Ceahlau, cu toate ca, in mod evident, ridicarea acestei case era o necesitate si o obligatie, in conformitate cu dreptul elementar al celor cativa monahi de a vietui in conditii de o minima decenta.
(Material realizat de diac. Nicolae Dima)
