Liceul „Justinian Marina”, din stațiunea Băile Olănești, județul Vâlcea, a comemorat luni, 25 martie 2013, de la orele 11.00, 36 de ani de la trecerea la cele veșnice a patriarhului Justinian Marina, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Evenimentul organizat de către Societatea Culturală „Anton Pann”, în colaborare cu Primăria Băile Olănești, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, Casa Artelor Poligrafice Editoriale Rotarexim S.A. și Grupul Școlar Economic „Justinian Marina” din Băile Olănești, s-a desfășurat sub patronajul Arhiepiscopiei Râmnicului.
Manifestarea cultural-spirituală prilejuită de comemorarea celui de-al treilea Patriarh a fost intitulată sugestiv „Un destin – Patriarhul Justinian Marina” și a reunit oficialități locale, cadre didactice, studenți și elevi, precum și alți iubitori de carte din localitate și din împrejurimi.
În cadrul întrunirii a avut loc lansarea cărții „Patriarhul Iustinian Marina – Părintele sufletesc al neamului românesc”, autori Zenovia Zamfir și George Rotaru, urmată de vizionarea filmului „Un destin – Patriarhul Iustinian Marina” – peliculă realizată de Mariana Zamfir și Mihaela Radi, de la secția Periodice – Legislație a Bibliotecii Județene Antim Ivireanul. În continuare au rostit alocuțiuni Ec. Sorin Vasilache – primarul orașului Băile Olănești, Prof. Dr. Nicolae Dinescu, directorul AORF Vâlcea, președinte al Societății Culturale „Anton Pann Râmnicu Vâlcea, Prof. Norica Groșenoiu, director Grupul Școlar Economic „Justinian Marina” și Pr. Emilian Groșenoiu, Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Râmnicului din partea Centrului Eparhial. Moderatorul întâlnirii a fost scriitoarea Zenovia Zamfir.
„Patriarhul Justinian Marina (din botez Ioan Marina) s-a născut la data de 2 februarie 1901, în satul Suiești, fosta comună Cermegești din județul Vâlcea. A studiat la Seminarul teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1915-1923) și la Facultatea de Teologie din București (1925-1929). A fost învățător în Olteanca-Vâlcea (1923-1924) și în Băbeni-Vâlcea (1924-1930), paralel preot-paroh în Băbeni (1924-1932), director al Seminarului Teologic și preot slujitor la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea (1932-1933), preot paroh la biserica „Sfântul Gheorghe” în aceeași localitate (1933-1945).
Rămas văduv, în 1945 a fost ales Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei lașilor, cu titIul „Vasluianul” (1945 – 1947), apoi Locțiitor al scaunului mitropolitan din Iași (din aug. 1947), Arhiepiscop al lașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (ales 19 nov. 1947, înscăunat la 28 dec.), Locțiitor de patriarh (din februarie 1948), la 24 mai 1948 ales, iar la 6 iun. 1948 înscăunat ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la trecerea la cele veșnice.
Ca patriarh rămâne în istoria Bisericii Ortodoxe Române prin cunoscutul său „Apostolat social”, prin care a știut să dea o nouă orientare activității Bisericii în condițiile noi de viață instalate de regimul comunist. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în Iumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. A plecat la Domnul în ziua de 26 martie 1977, trupul său fiind înmormântat la biserica Mânăstirii Radu Vodă din București, pe care a rectitorit-o” (Dicționarul Teologilor Români – Pr. Acad. Mircea Păcurariu)
