Spre meritul lor, preoții ortodocși ardeleni de la începutul secolului trecut au înțeles printre primii importanța unificării bisericești a provinciilor-surori din România reîntregită și a organizării unitare a Bisericii sub conducerea unui Sfânt Sinod. În ianuarie 1919, teologul Aurel Crăciunescu lansa primul apel la organizarea unui Congres al preoților din Transilvania, urmat imediat de preotul Gheorghe Maior. La 1 februarie, biroul comisiei pregătitoare, condus de teologul Nicolae Bălan, anunța convocarea în congres a preoților din Ardeal, Banat și Bihor, cu invitarea unor reprezentanți ai clerului din vechiul Regat, Bucovina și Basarabia.
‘Am văzut temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului…’
În perioada 19-20 martie 1919, Palatul Județean din Sibiu găzduia primul Congres preoțesc din Transilvania organizat în libertate. Martor activ, preotul-căpitan Gheorghe Cotenescu remarca ‘ocuparea’ orașului de două armate în ‘uniformă’: preoții congresiști (câte trei delegați din fiecare tract protopopesc) și ostașii români eliberatori. Din partea Consiliului Dirigent au ținut discursuri Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr și Ioan Lupaș, iar din partea armatei române a vorbit generalul Traian Moșoiu. Protopopul Vasile Saftu (1863-1922) a fost ales președintele activ al congresului, iar episcopii Miron Elie Cristea al Caransebeșului și Ioan Papp al Aradului au fost aleși președinți de onoare. Episcopul Miron Cristea a ținut un discurs vibrant, ce evidenția ‘duhul nou ce străbătea bătrânele plaiuri strămoșești, duhul desrobirii și al libertății, duhul învierii noastre naționale și bisericești’.
În telegrama trimisă lui Nicolae Iorga, episcopul Miron Cristea nu pregeta să reamintească rolul decisiv al acestuia: ‘Întrunită în Congres la Sibiu, preoțimea ortodoxă din cuprinsul Mitropoliei Românilor ardeleni, în clipa aceasta de înălțătoare sărbătoare a sufletului, cu emoție adâncă și vie recunoștință își aduce aminte de neobositul luptător și făuritor cu condeiul al aspirațiilor noastre naționale, care a dat glas pe pagini măiestre de istorie zbuciumărilor și durerilor atâtor generații de slujitori ai altarului românesc’.
Mulțumindu-i, Nicolae Iorga punea accentul pe simbioza dintre cultură și morala creștină, temelie solidă a României noi mult visate: ‘În munca pe care o viață întreagă am depus-o pentru ca să-mi aduc partea la fapta îndeplinită azi, am văzut necontenit temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului și sigur și azi. Ele nu trebuie părăsite și adaug la mulțumirea pentru bunele cuvinte frățești speranța că din conlucrarea culturii cu morala creștină se va naște pentru întreaga noastră nație sufletul de care mai mult decât orice are nevoie neamul nostru’.
Printre altele, congresul preoțesc a dezbătut și problema aplicării Statutului Organic șagunian în întreaga țară. Ample discuții s-au purtat pe seama referatului elaborat de Gheorghe Ciuhandu, protopopul Aradului, intitulat ‘Împreunarea Bisericilor Ortodoxe de pe teritoriul României Mari într-o singură Biserică Ortodoxă Română și raportul acestei Biserici față de Stat’, care sublinia necesitatea înființării Patriarhiei Române. În final, acest referat a avut câștig de cauză în defavoarea referatului preotului Ștefan Meteș, care recomanda renunțarea la Statutul Organic.
Din vechiul Regat a luat parte o delegație bucureșteană formată din diaconul Nicolae M. Popescu, preotul Dumitru Georgescu și preotul Ioan D. Petrescu, cărora li s-a alăturat preotul militar Gheorghe Cotenescu din Regimentul 9 Vânători. Preoții bucureșteni oficiau la bisericile Cotroceni, Sfântul Nicolae-Buzești și Sfântul Visarion, în timp ce Gheorghe Cotenescu avea parohia în comuna Stoenești din județul Mușcel.
Preotul muscelean Gheorghe Cotenescu a luat cuvântul în ambele zile ale congresului, arătând necesitatea ‘organizării uniforme a Bisericii naționale’ și ‘susținerea spiritului tradițional al Bisericii’. De asemenea, propunea congresului publicarea dezbaterilor într-o broșură utilă viitorilor specialiști. Propunerea sa fiind acceptată în unanimitate, procesele-verbale ale ședințelor vor fi tipărite în ‘Analele Asociației ‘Andrei Șaguna’ a clerului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș’.
‘Nu prin laicizare putem asigura viitorul Bisericii, ci prin reînnoirea tradiției’
Preot cult, bun cunoscător al istoriei Bisericii, Gheorghe Cotenescu în mesajul său premonitoriu atenționa congresul asupra necesității menținerii independenței și autorității morale a Bisericii, dar și asupra pericolului ideologiilor la modă, aluzie directă la materialismul dialectic de tip marxist și la experimentul bolșevic aplicat pe scară largă de Lenin și tovarășii săi, angajați în plin război civil împotriva propriului popor. Prezentăm în continuare textul mesajului său, preluat din ziarul ‘Patria’, unde era director preotul Ion Agârbiceanu. ‘Preotul Gh. I. Cotenescu, rezumând cele spuse cu privire la viitoarea organizare uniformă a Bisericii ortodoxe și poziția ei față de Statul României Mari, încheșițe astfel: Pentru a apropia cât mai curând formele în care se va închega temelia viitoarei Biserici ortodoxe a întregului Neam Românesc ar fi necesar să se țină seamă de: autonomia morală a Bisericii, care, aparținând Statului, nu trebuie înțeleasă ca formulă a unui ‘stat în stat’. Bisericei singure, prin organele ei, îi revine dreptul de a statua și a se pronunța în chestiile capitale de conducere, conform așezămintelor ei sfinte și originei sale divine.
Suntem datori a ține sșețamă și de tradiția Bisericei naționale în a cărei organizație voșițevozii de bună credință n-au impietat cu nimic politicește când a fost vorba de această independență a Bisericei’.
La 4 februarie 1925, propunerea congresului preoțesc de la Sibiu va deveni realitate. Cu acel prilej, Sfântul Sinod hotăra înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar la 1 noiembrie 1925 aveau loc învestirea și înscăunarea primului patriarh, dr. Miron Cristea. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 29 martie 2012)
