Pururea pomenitul Patriarh Teoctist al Romaniei, personalitatea care s-a bucurat de respect deosebit in toata lumea ortodoxa datorita activitatii sale tot atat de venerabila pe cat de venerabila i-a fost varsta, s-a mutat de la cele vremelnice la cele vesnice. De aceea, Biserica Ortodoxa Romana, ca un copil ramas orfan, plange acum lipsa parintelui ei duhovnicesc. Dar, si Biserica Greciei, pretuind in mod deosebit pe Patriarhul intru Domnul adormit, mare personalitate care, la ceasuri grele, ceasuri de cumpana, cu stapanire de sine, intelepciune, iscusinta, a asigurat unitatea interioara, bunastare si echilibru Bisericii Ortodoxe Romane, se roaga Domnului sa dea odihna sufletului lui si sa-l aseze in ceata sfintilor. Totodata, Biserica Greciei depune la catafalcul patriarhului cununa respectului sincer si a dragostei netarmuite fata de el. Legaturile stranse dintre cele doua Biserici indreptatesc dorinta Bisericii Greciei ca Biserica Ortodoxa Romana sa dobandeasca urmas vrednic de fericitul intru adormire Patriarh Teoctist, cu orizont larg, cu viziune inspirata din credinta stramoseasca, in stare sa o calauzeasca spre viitor cu realism, pricepe si intelepciune.
Hristodoulos,
Arhiepiscop al Atenei si a toata Grecia
