Iubiti credinciosi si credincioase,
Am pomenit astazi, in ziua de 22 decembrie, pe toti Eroii romani jertfiti pentru libertatea si demnitatea poporului roman, in decembrie 1989. Pomenirea acestor Eroi, dintre care foarte multi tineri, are o semnificatie deosebita, pentru ca ea ne aminteste in primul rand de jertfa lor si de dorinta lor pentru libertate si demnitate. Dictatura comunista a fost o umilire a poporului roman, in primul rand pentru ca un popor credincios a fost adesea oprimat si fortat sa spuna ca nu este Dumnezeu, negand astfel insasi fiinta sa, deoarece poporul roman, de la nasterea sa ca popor nou in istorie, a fost un popor credincios.
Apoi, multimea restrictiilor privind libertatea a fost o alta umilire si in anii ultimi ai dictaturii frigul, saracia si foametea au umilit in plus pe cei care nu erau liberi si nu puteau sa-si manifeste toata demnitatea lor.
In mod deosebit, ne amintim de tinerii care in timpul Revolutiei in 1989 au aratat credinta spre uimirea si admiratia intregii lumi. Desi 45 de ani de ateism oficial in scoli au trecut, majoritatea tinerilor care au participat la Revolutia libertatii din decembrie 1989 au fost credinciosi. Unii dintre ei purtau lantisor cu cruciulita la gat, iar altii in genunchi au rostit rugaciunea ‘Tatal nostru’. Aceasta pentru ca bunicile si mamele, preotii din parohii si preotii din manastiri au transmis discret sau real, uneori cu jertfe si cu multe suferinte, credinta in Mantuitorul Iisus Hristos, Care a spus: ‘Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti’.
Deci, acesti tineri jertfelnici si credinciosi sunt cele mai curate jertfe ale Revolutiei din decembrie 1989. Lumina jertfei lor este spatiul libertatii noastre. Jertfa lor a lasat lumina si, in primul rand, lumina credintei. Ei au dorit sa arate ca Hristos ii iubeste, de la botez si pana la trecerea in viata vesnica, dar si dincolo de moarte, dar in acelasi timp ca El ne ajuta sa purtam Crucea in istorie cu speranta invierii, cu speranta biruintei.
De aceea, cea dintai lumina a jertfei acestor tineri care au murit in decembrie 1989 a fost reintroducerea religiei in scolile publice de stat, deoarece regimul comunist, in mod brutal, a scos religia din scoli si a umilit un popor credincios cu o multime de copii credinciosi, si din aceasta perspectiva reintroducerea religiei in scoala, ca urmare a jertfei tinerilor credinciosi in timpul Revolutiei, a fost o reparatie morala, un act de dreptate si de demnitate nationala.
Astazi, cand vedem ca in scoli copiii canta colinde, se roaga in fata icoanelor, vedem ca cea dintai lumina a jertfei celor care au murit pentru libertatea si demnitatea poporului roman se transforma pentru noi in act de cinstire a memoriilor, memoriei lor, si un act de crestere duhovniceasca a noastra in libertate, in credinta si in responsabilitate.
In timpul Revolutiei din decembrie 1989, cineva, pentru a marca cat de mare este legatura intre libertate si credinta, intre jertfa pentru libertate si dorinta de a marturisi credinta si libertatea noastra, a spus: ‘Acum, Dumnezeu si-a intors fata catre noi’. Dumnezeu, cu fata intoarsa catre noi, catre poporul roman, inseamna in primul rand icoana lui Hristos intoarsa spre noi, ca noi sa ne intoarcem cu fata spre icoana Lui, spre El, Domnul istoriei, care a spus: ‘Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti’. Fata intoarsa a lui Dumnezeu catre noi, prin care ne arata dragostea Lui si ne cheama sa aratam si noi dragostea noastra fata de El, in rugaciune, si dragoste fata de aproapele, in faptele bune, este taina icoanei, taina icoanei in Biserica, taina icoanei in case, dar mai ales taina icoanei in scoala. Dupa reintroducerea religiei in scoala ca un act de dreptate si de demnitate pentru poporul roman, icoanele au fost in mod firesc aduse in scoli, aduse de cei care sunt credinciosi, profesori credinciosi, profesoare credincioase, parinti credinciosi, copii credinciosi. Ele insemneaza fata lui Dumnezeu intoarsa spre noi, iubirea lui Dumnezeu aratata noua in Iisus Hristos si in toti sfintii.
De aceea, in aceste momente in care ne aducem aminte de jerftele Eroilor din decembrie 1989, trebuie sa aparam cu multa credinta, cu multa demnitate, lumina jertfei lor, si anume credinta transmisa prin suferinta, prin daruire de sine jertfelnica si demnitatea poporului roman care are pe stema tarii Crucea, si care nu inchide pe Dumnezeu in biserica, ci-L arata pretutindeni: si acasa, si pe strada, prin Crucile purtatoare de icoane la rascrucile drumurilor, langa izvoare, si prin icoane in institutii, unde se afla oameni credinciosi.
Noi consideram ca astazi este momentul in care sa nu uitam legatura dintre jertfa tinerilor credinciosi din timpul Revolutiei si datoria noastra morala de a transmite lumina jertfei lor ca lumina credintei, a libertatii, a demnitatii si comuniunii cu Dumnezeu si intreolalta.
Sa ne ajute bunul Dumnezeu ca sa nu uitam niciodata ca Hristos ne iubeste si asteapta iubirea noastra atat fata de Dumnezeu, cat si fata de semeni, ca sa putem creste spiritual, iar libertatea noastra atunci este o libertate de a savarsi binele, nu de a savarsi raul, o libertate care preamareste pe Dumnezeu si inalta pe om, nu una care uita pe Dumnezeu si degradeaza demnitatea umana.
Vesnica lor pomenire din neam in neam!
IPS Daniel,
Mitropolit al Moldovei si Bucovinei
