Milostivirea nemarginita a Parintelui ceresc ne-a ajutat sa strabatem zilele Postului Mare si sa ajungem astazi la Praznicul cel slavit in care „toate s-au umplut de lumina si cerul si pamantul si cele dedesubt”. Avand cugetele curate si sufletele adapate din paharul vietii, ne este usor sa implinim indemnul Bisericii noastre strabune care ne spune: „Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure. Si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta; ca s-a sculat Hristos, Bucuria cea vesnica”. Mare si sfanta si mult praznuita este ziua aceasta in care Mantuitorul a intarit cu fapte adevarul despre fiinta si lucrarea Sa dumnezeiasca, inviind „a treia zi dupa Scripturi”. Stapaniti de aceasta incredintare, praznuim an de an Pastile cele sfintite prin care ne impartasim cu apa cea vie a dreptei credinte, care izvoraste „nu din piatra seaca, facuta cu minuni, ci din izvorul nestricaciunii’’. Sarbatorind cu bucurie si cu evlavie adanca preamarita minune a Invierii Domnului, ne reinnoim neincetat viata noastra crestineasca, marturisind, astfel, mai deplin, ca „propovaduirea noastra nu este zadarnica si nici credinta noastra desarta”, pentru ca „Pastile cele sfintite“ ce ni s-au aratat astazi, Pastile Hristos Mantuitorul, sunt Pastile credinciosilor. Bucuria Invierii nu este trecatoare, ci este deplina. Este bucuria eterna si desavarsita. De aceea, nimeni nu trebuie sa fie trist in noaptea Invierii. Nimeni nu trebuie sa planga pentru ca toate motivele de intristare par acum fara insemnatate fata de biruirea mortii. De ce sa ne intristam din pricini care ne conduc spre moarte, cand stim acum ca prin moarte trecem la viata vesnica? De aceea, canta Biserica in noaptea Invierii: ,,Cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam! O, Pastile, Izbavirea de intristare!” Iar, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia pentru toti. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a eliberat pe noi moartea Mantuitorului”. Ziua aceasta, numita „Sarbatoarea sarbatorilor” si cantata inaltator in Canonul Invierii, „Aceasta vestita si sfanta zi, una a sambetelor, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor…”, este sfanta si incarcata de bucurie, pentru ca astazi poarta cerului, care fusese inchisa oamenilor, a fost deschisa de Hristos tuturor celor ce-L marturisesc. Sa ne luminam cu praznuirea si sa ne infratim in bucurie deoarece, pentru toti oamenii deopotriva, Invierea lui Hristos izvoraste roade de necuprinsa valoare pentru credinta si viata noastra. Cel Ce era Insasi Viata a primit moarte, ca prin patimile Sale sa franga lanturile mortii si, prin Inviere, sa elibereze neamul omenesc de sub stapanirea acesteia.
Hristos a inviat!
PS Ambrozie,
Episcopul Giurgiului
