În Ajunul Crăciunului anului 1864, Mitropolia Ardealului a renăscut din cenuşa sa şi s-a statornicit pentru eternitate în Sibiu, avându-l întâistătător pe Sfântul Ierarh Andrei Şaguna. A urmat apoi în scaun Miron Romanul, apoi Ioan Meţianu, care este şi ctitorul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, mama tuturor bisericilor din Ardeal.
Acestor mitropoliţi le-au urmat alţii la fel de vrednici: cărturarul şi omul politic Vasile Mangra, marele Mitropolit Nicolae Bălan, academicianul Nicolae Colan, ilustrul profesor de teologie Nicolae Mladin (de la naşterea sa împlinindu-se la 18 decembrie 100 de ani), apoi Antonie Plămădeală – „prinţul Ortodoxiei“, iar în prezent profesorul de teologie şi omul de acţiune Laurenţiu Streza.
Transilvania a avut o istorie mult mai zbuciumată decât celelalte provincii româneşti. Însă această greutate, politica nefastă, cât şi necazurile ce le-au avut de trăit românii, toate acestea nu au ştirbit credinţa oamenilor care şi-au pus întreaga suflare şi minte în afirmarea identităţii româneşti, a tradiţiilor, a limbii şi a culturii române. Transilvania era în secolul al XIX-lea trinaţională şi astfel depozitară a trei patrimonii culturale diferite, unde etniile se întrepătrundeau fără frontiere precise şi unde echilibrele erau fragile pe planul numeric, al influenţei politice, al forţei economice sau al gradului de dezvoltare culturală. Intelectualii fiecărei naţiuni militau pentru propria lor etnie, ameninţată de posibilitatea asimilării lingvistice sau a preponderenţei culturale a celorlalte naţiuni. În acest timp, Biserica a fost cea care a conservat specificul naţional, prezervând tradiţia românească prin păstrarea nealterată a ritului, a limbajului, având în acelaşi timp şi o puternică influenţă ideologică atât în lumea satului, cât şi în rândurile intelectualităţii vremii.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
