Ctitorul Catedralei mitropolitane din Iași a fost pomenit, în urmă cu două zile, de preoți și credincioși, la împlinirea a 111 ani de când a plecat în lumea veșniciei. Slujba Parastasului a fost săvârșită, după Sfânta Liturghie, de către un sobor de preoți și diaconi. Viața, activitatea și virtuțile mitropolitului Iosif Naniescu au fost evocate de pr. prof. dr. Ion Vicovan, informează Ziarul Lumina.
La Catedrala mitropolitană din Iași a fost oficiat sâmbătă, 26 ianuarie, Parastasul pentru vrednicul de pomenire mitropolit Iosif Naniescu, la împlinirea a 111 ani de când s-a mutat la cele veșnice. Iosif Naniescu, care este și ctitorul Catedralei mitropolitane din Iași, a fost pomenit în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată în străvechiul lăcaș de închinăciune. Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, a adresat la finalul slujbei un cuvânt de învățătură în care a amintit că Iosif Naniescu a fost numit încă din timpul vieții sfânt, continuând să facă referire la viața ierarhului înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din Iași. „Iosif Naniescu s-a născut la începutul veacului al XIX-lea într-o familie preoțească în ținutul Iașului, dincolo de Prut. Faptul că s-a născut într-o familie de preot, a făcut ca el să primească o educație creștină, profundă, încă din cea mai fragedă copilărie. Dumnezeu a rânduit, ca tatăl său, Anania, să moară de tânăr. În primii zece ani, mai cu seamă, a fost educat de mama sa, Teodosia, care a avut o chemare puternică spre viața monahală. Când avea vârsta de 10 ani, mama lui Ioan, cum s-a numit din botez Iosif Naniescu, s-a hotărât să intre în monahism. El, pentru că de foarte timpuriu a primit o educație creștină deosebită, a avut o chemare către viața monahală, copil fiind. Tânărul Ioan a fost încredințat unui frate al mamei sale, Teofilact, care era călugăr. Teofilact era ierodiacon la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Acolo, tânărul Ioan a deprins primii pași în viața monahală. În 1831, unchiul său, ierodiaconul Teofilact, a venit la Iași. Tânărul Ioan a dobândit o evlavie aparte pentru Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și Sfânta Cuvioasă Parascheva. Ajuns în Iași, Teofilact a primit ascultarea de a sluji la Mănăstirea «Sfântul Spiridon» din Iași și de a îngriji bolnavii din spital. De aceea, l-a luat lângă sine și pe tânărul Ioan, nepotul său”, a amintit pr. prof. dr. Ion Vicovan.
Iosif Naniescu, hirotonit arhiereu pentru vrednicia sa
În anul 1833, când mitropolitul Veniamin Costachi a oficiat slujba de sfințire a pietrei de temelie a Catedralei mitropolitane din Iași, tânărul Ioan a fost martor ocular și rugător în acel moment solemn. „Ulterior, ierodiaconul Teofilact a primit ascultarea de a sluji la Biserica «Sfântul Samuel» din Focșani, care ținea de Mănăstirea «Sfântul Spiridon». Atunci, Teofilact l-a luat pe nepotul său cu sine. Episcopia Buzăului de atunci era păstorită de episcopul Chesarie, care l-a îndrăgit pe tânărul Ioan și de aceea l-a tuns în monahism, dându-i numele de călugărie Iosif. Episcopul Chesarie a avut ca părinte duhovnicesc pe întâiul mitropolit al Argeșului, pe nume Iosif. În amintirea părintelui său duhovnicesc i-a dat lui Ioan numele de Iosif. Episcopul Chesarie i-a făcut atunci următoarea urare: «Dacă vei fi harnic, înțelept și silitor, vei ajunge mare precum a fost ierarhul Iosif». Și a fost ca părintele duhovnicesc al episcopului Chesarie, ajungând chiar mai mare prin darul Domnului. În anul 1836 s-a deschis Seminarul Teologic din Buzău. Rasoforul Iosif a fost înscris în cea dintâi promoție a acestui seminar, având profesori deosebiți, foarte buni, înțelepți și evlavioși. Între alții l-a avut ca profesor pe celebrul cântăreț și profesor de muzică psaltică Macarie, care l-a inspirat și l-a determinat pe Iosif să iubească foarte mult muzica psaltică. Din anul 1840 până în anul 1847 a urmat cursurile Școlii «Sfântul Sava» din București. După Revoluția din 1848, a fost trimis să fie stareț al unei mănăstiri din Vâlcea, în apropiere de Drăgășani. Aici a fost hirotonit ieromonah, cu binecuvântarea mitropolitului Nifon al Țării Românești. În anul 1852 a fost proherisit protosinghel de către Sfântul Calinic de la Cernica, pe atunci episcop. După aproape opt ani a fost trimis la o altă mănăstire din părțile Dâmboviței, care se numea Găișeni. A condus această așezare monahală până la sfârșitul anului 1863, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a desființat multe mănăstiri. Ulterior, Iosif Naniescu a fost nevoit să activeze ca profesor, mai ales că avea o pregătire temeinică. Pentru vrednicia sa, în mod excepțional, a fost hirotonit episcop cu titulatura de «Mira Lichiei». În anul 1873 a fost numit episcop la Argeș, iar din 1875 până în 1902 a fost mitropolit al Moldovei, sub numele de Iosif al II-lea”, a remarcat decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași.
Râvnitor față de cele sfinte și milostiv
În continuare, pr. prof. dr. Ion Vicovan a punctat activitatea lui Iosif Naniescu ca mitropolit al Moldovei, făcând referire la câteva dintre virtuțile marelui ierarh. „Catedrala mitropolitană din Iași a fost începută de mitropolitul Veniamin Costachi. Din păcate nu a finalizat-o. În urma unei greșeli de proiectare, turla mare, aflată între cele patru turnuri laterale, s-a prăbușit. În vremea în care Iosif a venit ca mitropolit la Iași, cel dintâi lucru pe care l-a avut în vedere a fost acela de a finaliza catedrala. Întrucât în 1877 are loc Războiul de independență, a amânat lucrările ca să-i ajute pe soldații români aflați pe front și pe familiile acestora. După război, au fost reluate lucrările catedralei. Timp de aproape zece ani a adus catedrala în această formă cu mult efort, cu multă osteneală, cu multă rugăciune și frământare. După sfințirea din 1887, Iosif Naniescu a adus în catedrală moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Mănăstirea «Sfinții Trei Ierarhi». Mitropolitul Iosif Naniescu a apărat Biserica într-o perioadă în care era lovită din toate părțile. Pe lângă râvna față de cele sfinte și față de rugăciune, o altă virtute a lui Iosif Naniescu a fost milostenia. Noi, cei de astăzi, trebuie să luăm exemplu din pilda vieții lui”, a subliniat pr. prof. dr. Ion Vicovan.
