Incoerența politicii promovate de regele Carol al II-lea și presiunile venite din partea Germaniei și a aliaților săi aduseseră România, în vara anului 1940, pe marginea prăpastiei. Salvarea a fost găsită prin aducerea la putere a generalului Ion Antonescu, cu puteri depline, la care partidele politice au refuzat să accepte o eventuală participare, informează „Ziarul Lumina”. Astfel, apărea ocazia ca, după o perioadă de 10 de ani de lupte politice, legionarii să acceadă la putere și să-și pună în aplicare programul politic. Aceștia aspirau la o reformă structurală a instituțiilor statului și a societății românești, fiind vizată inclusiv Biserica Ortodoxă. În toamna lui 1940 se vorbea despre schimbarea patriarhului, refacerea legii de organizare și funcționare a BOR, reformarea monahismului și multe altele.
Generalul Antonescu s-a opus de la bun început, motivând că țara are nevoie de liniște. Legionarii cereau convocarea Sfântului Sinod pentru discutarea reformelor, iar Antonescu amâna constant această inițiativă. Deja, în luna noiembrie, conflictul dintre general și legionari era imposibil de evitat, mai ales după asasinatele de la Jilava. În acest context, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului a solicitat sprijinul generalului pentru stoparea imixtiunilor legionarilor în treburile Bisericii. Antonescu a acceptat, dar numai printr-o poziționare clară a ierarhiei ortodoxe de partea sa. A urmat sesiunea Sfântului Sinod din 2 decembrie 1940, în care legionarii au prezentat proiectul de reformare a Bisericii. A doua zi, după o vizită la general, mitropolitul ardelean s-a prezentat în Sinod, respingând punct cu punct toate cererile legionarilor. Biserica nu putea accepta o ‘reformă’ prin imixtiunea clară a politicului și pentru scopuri seculare. Considerat un apropiat al legionarilor, după cum în fotografia de epocă era primit de legionari la ‘Casa Verde’, la comemorarea lui Corneliu Codreanu, mitropolitul s-a dovedit un arhipăstor responsabil pentru funcția ce o ocupa în Biserică, dar mai ales pentru păstoriții săi.
