Vrednicul de pomenire mitropolit Vasile Lăzărescu al Banatului (1947-1961) a fost comemorat joi, 21 februarie, la Catedrala mitropolitană, în ziua trecerii sale la cele veșnice (1969). Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, informează „Ziarul Lumina”.
După Sfânta Liturghie s-a coborât la cripta de sub altarul catedralei, unde se află mormântul mitropolitului Vasile Lăzărescu. Aici s-a săvârșit slujba parastasului.
Mitropolitul Vasile Lăzărescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Cornești (fostă Jadani), județul Timiș. După absolvirea școlii medii, a urmat cursurile Liceului de Stat din Timișoara, apoi pe cele ale Facultății de Teologie din Cernăuți, obținând apoi doctoratul în teologie (1919). În paralel a urmat studii de pedagogie și filosofie la universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți (absolvite în anul 1920). A fost numit pe rând, prin concurs, profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic din Sibiu (1920-1924), apoi profesor de dogmatică și apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933), unde totodată a fost și duhovnic (1926-1933).
Pentru o vreme a fost redactor al foii eparhiale „Legea românească” din Oradea (1925-1931). A urcat pe rând treptele slujirii în Biserică, fiind mai întâi hirotonit preot necăsătorit, apoi fiind numit protopop (1926). S-a călugărit în anul 1928 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, apoi a primit rangul de protosinghel (1928) și pe cel de arhimandrit (1929). La 21 octombrie 1933 este ales episcop al Caransebeșului, fiind hirotonit în catedrala de acolo la 31 decembrie 1933 și înscăunat la 15 aprilie 1934. Înființându-se în anul 1939 Episcopia Timișoarei, la 12 iunie 1940 este ales episcop al Timișoarei, fiind înscăunat la 25 martie 1941, în actuala biserică a Parohiei Timișoara Iosefin. Prin ridicarea eparhiei în rang, în anul 1947 devine arhiepiscop al Timișoarei, apoi mitropolit al Banatului, fiind instalat la 26 octombrie 1947, în Catedrala mitropolitană. În timpul arhipăstoririi sale a stăruit pentru redeschiderea unor mănăstiri din Banat (Săraca, Partoș, „Sfântul Ilie de la Izvor”, Lipova, Cebza), a îndrumat lucrările de zidire a catedralei din Timișoara (sfințită la 6 octombrie 1946), activitatea academiilor teologice din Caransebeș și Oradea, refugiate la Timișoara după 1941, a buletinelor eparhiale: „Foaia diecezană” – Caransebeș, „Biserica bănățeană” – Timișoara și a revistelor „Duh și Adevăr”, „Mitropolia Banatului”, „Calendarul eparhial” ș.a. Ca episcop al Timișoarei și apoi arhiepiscop și mitropolit, s-a implicat direct în construirea Catedralei mitropolitane și în achiziționarea actualelor clădiri ale Reședinței și Centrului eparhial. A publicat volumele: „Pârga darului. Cuvântări” (Caransebeș, 1936), „Praznic luminat. Gânduri de sărbători” (Caransebeș, 1940), „În ce ne deosebim…?” (Timișoara, 1958) și numeroase alte studii. Pensionat de autoritățile comuniste în anul 1961, mitropolitul Vasile Lăzărescu și-a trăit ultimii ani de viață la Mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureștilor, ca simplu monah. În ultimii ani de viață și-a manifestat dorința de a fi înmormântat în catedrala din orașul Timișoara, al cărei ctitor principal a fost. Din pricina refuzului autorităților de atunci de a-i împlini dorința, a fost înmormântat în cripta familială din localitatea natală Cornești (fostă Jadani), din apropierea Timișoarei, la câteva zile după trecerea la cele veșnice. Abia în anul 1993 conducerea Mitropoliei Banatului a decis să împlinească dorința primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, aducându-i sicriul cu osemintele la catedrală, pentru a fi înmormântat în „prima nișă de sus din dreapta, cum ieși din cripta de sub altarul catedralei”, așa după cum menționează testamentul marelui mitropolit bănățean. Personalitatea sa luminoasă parcurge anii și vremurile, fiindu-ne tuturor pildă de slujire a Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.
